Pariul Sunete 2015 în Colectiv: revista Sunete pariază pe Cluj

N-am avut prea mult timp la dispoziție să mă documentez din vreme despre trupele de la Pariul Sunete 2015 din club Colectiv. Pe Lights Out! îi știam și pariasem oricum pe ei încă din 2010, de la Rock Your High School, de Satellites îmi spusese o prietenă, așa că m-am dus să văd cu ochii mei ce aduc „trupele din noul val”. Nu mă așteptam la mare lucru, deși eu zic că încă îmi mențin un ochi deschis spre trupele noi și ascult cu bunăvoință și mult interes. În plus, pariul Sunete 2014 fusese pe Loungerie II, Pinholes, Shadowbox, Theory of Mind, YellLow și Velosonics, ceea ce mi-a dat speranțe că o să fie bine și acum. Spre surprinderea mea, orice așteptări aș fi avut au fost depășite de ce am văzut în Colectiv.

Înainte să vorbesc despre trupe, aș vrea să mă minunez puțin de ce se întâmplă în Cluj. Dacă vorbim doar de lucrurile cu adevărat mari, să ne gândim la TIFF, la Electric Castle, la Jazz in the Park… Concerte mari pe stadionul lor cel nou, nenumărate concerte de club în locuri care arată cel puțin la fel de bine ca în București, dacă nu și mai bine. Oamenii de pe stradă au un aer occidental, auzi vorbindu-se multe limbi, e plin de baruri și cafenele, iar orașul arată mult mai bine decât capitala (pe care o iubesc din suflet, de altfel, chiar dacă sunt într-o minoritate absolută printre prietenii mei). Probabil are o legătură cu faptul că una din cele mai bune universități din România se află acolo. În orice caz, se pare că există toate premisele în Cluj pentru a fi „leagănul” multor trupe mișto. Și iată că în 2015 Revista Sunete pariază pe 3 trupe din Cluj și doar una din București.

Satellites

Satellites este un duo clujean cu Cosmin Hosz (ex-Schlitz) la chitară și voce și Dorin Marcu (Diamonds Are Forever) la tobe și voce, care cântă, conform propriei definiții, un „pop zgomotos”. Poate și datorită alegerii rar întâlnite de structură de trupă, pentru că nu mulți se încumetă să se urce pe scenă în doi, m-am gândit imediat la The Black Keys. În afară de sound-ul foarte american, asemănarea cu Black Keys se oprește însă aici. M-a surprins vocea caldă – da, nu găsesc alt adjectiv – și compozițiile care îmbină o linie melodioasă și prietenoasă cu riff-uri accentuate și intervenții în forță de la tobe, dar mai ales energia impresionantă care venea de pe scenă. Băieții ăștia sunt de urmărit, cu siguranță. Au piese bune de radio (păcat că nu prea avem noi radiouri), iar în concert m-au ținut captivă până la final. În plus, au o alură de trupă „de afară” și nu par deloc stingheriți pe scenă. Keep an eye on them.

Satellites – Tonight We Are Young

Baba Dochia

Iată și supriza incredibilă a anului 2014 pentru mine. După ce descoperisem Temple Invisible la Electric Castle, am simțit cumva că ar trebui să țin un ochi mai aproape pe scena de electro-rock, dar nu mă așteptam să văd în zona asta un proiect atât de bun, atât de curând. Tot clujeni și ei, Baba Dochia sunt o trupă de electronic rock cu influențe post-rock, dar și psihedelice, cu mult synth și drum machine, dar și cu tobe live și chitară și cu niște visualuri de excepție marca No Bijoux. Ei se laudă cu influențe Team Sleep și Death in Vegas, pe mine m-au dus mai mult spre Archive. Cu pasaje psihedelice, creșteri spectaculoase și mult dinamism, setul Baba Dochia din Colectiv a fost efectiv o călătorie (cu accente de transă). Mi-au plăcut mult pasajele cu Marius Pop la chitară (nume predestinat, se pare; nu, nu e ACEL Marius Pop). M-am uitat în jurul meu în timpul concertului, mai toţi din sală erau în acelaşi trip cu mine. Am simțit pe alocuri nevoia de voce, chiar dacă sună foarte bine și fără, prin urmare aștept albumul, care se pare că va avea voce pe unele piese (şi salut iniţiativa lor de a cânta o piesă cu o invitată la voce – din păcate intervenția ei nu mi-a spus prea multe). Ca să nu cad în clișee, nu pot să spun decât că a fost #excepțional.

Spre rușinea mea, nu știam că Baba Dochia există încă din 2006. Cei doi membri fondatori Biba – Marius Pop (programming, synthesizers, guitars) și Lopi – Leon Lototchi (programming, synths) s-au găsit prin 2012 cu No Bijoux – Cristi Cânpean (visuals) și l-au cooptat și pe Andrei Voicu (tobe). Au fost pe la o grămadă de festivaluri în 2014 şi deja de mai multe ori prin Control și mă aştept să devină ceva mai cunoscuţi la anul. I will be watching them.

Baba Dochia – EPK#1 – Pădurea Neagră

Baba Dochia – Freeland @Grolsch Change the City Cluj

Harlequin_Jack

Singura trupă din București pe care a pariat Sunete, Harlequin_Jack cântă un alternativ corect și sunt o prezență plăcută pe scenă, chiar dacă pare că s-au străduit cam mult pe look. Pentru mine, au avut ghinionul să cânte după Baba Dochia. Am mai pățit asta la Werchter, când după concertul lui Damon Albarn am avut nevoie de vreo 2 ore ca să mai fiu în stare să fiu atentă la altceva. Prin urmare o să spun doar că mi-a plăcut basul și că au piese cu potențial foarte bun de radio. Promit să mai merg la alte concerte ale lor unde să fiu mai atentă.

Harlequin_Jack – Vitamins

Lights Out!

În 2010, la Rock Your High School, preziceam că vom mai auzi de ei. Într-o formulă de 4 acum, clujenii au evoluat spre un rock psihedelic potențat de vocea tulburătoare a lui Teo, dar şi de intervențiile interesante ale celor doi Andrei la chitară. Prezența feminină de la tobe aduce o notă jucăușă în peisajul cumva foarte dark și minimal pe care îl creează Lights Out! pe scenă, pentru că Oana se bucură și dansează pe bucățile în care nu are de cântat. Într-un fel, cred că n-ar trebui să se recomande trupa asta pentru depresivi. Sau poate din contră.

Lights Out! – Nepal

Una peste alta, mă bucur că Sunete face acest eveniment și sunt sigură că voi urmări cu atenție pariurile lor de acum încolo. Felicitări și lui Bogdan Șerban pentru premiul pentru jurnalism muzical, pe care l-a ridicat în timpul evenimentului.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.