Garbage la Arenele Romane: călătorie muzicală înapoi în timp

05 – IMG_2288
Read the English version  
 
Prima dată am văzut live trupa Garbage în 2012 pe câmpul din Tunari la B’estfest. Dar au trecut ceva ani de atunci așa că, nemaiținând minte mare lucru, m-am gândit că ar fi oportun să îi revizitez. Așa am ajuns sâmbătă la Arenele Romane, la concertul ce a avut loc în cadrul turneului început anul trecut cu ocazia aniversării a 20 de ani de la lansarea albumului Version 2.0 și extins ulterior.

Cu toată vremea schimbătoare și volatilă din ultima perioadă, fanii au avut noroc de o seară perfectă, nici cu furtună, nici cu caniculă, ci fix moderată temperat. Așa că s-au adunat în număr și el moderat în spațiul din Parcul Carol, unde la orele 21.00 fix, după intro-ul celor de la Camioane în Mulțime, au urcat pe scenă Shirley Manson și compania.

foto: Năluca

foto: Năluca

Iar Manson este fix așa cum o știam dintotdeauna. Energică, roșcată și intensă. Și, pe deasupra foarte comunicativă, de mai multe ori pe durata concertului găsindu-și câteva clipe să ne vorbească și să ne povestească. Așa am aflat că a trecut granița spre România dis de dimineață și primul lucru pe care l-a văzut au fost câmpurile de floarea soarelui ce au făcut-o să-și zică: “We have come to the right place!”

Ne-a făcut o mică introducere și pentru Bleed Like Me, despre cum oamenii sunt foarte diferiți din multe puncte de vedere, însă, în mare, își doresc cam aceleași lucruri: să fie fericiți și să trăiască și să își crească copiii într-o lume sigură. Și despre cum dincolo de lucrurile ce ne separă, cu toții mai avem în comun și suferința, în diversele forme pe care le ia aceasta.

Această prezentare necesită JavaScript.

foto: Năluca

Iar pentru că iunie e Pride Month, solista a vorbit și despre cât de important este să nu discriminăm și judecăm, despre cum bărbații ar trebui să susțină femeile în demersurile lor de apărare a propriilor drepturi, despre cum este treaba fiecăruia ce face cu viața și corpul propriu, dedicând la final piesa Cherry Lips tuturor ciudaților.

De cântat s-a cântat cam o oră și jumătate; am avut parte o trecere prin toate albumele trupei. Pe Wicked Ways am ascultat chiar o frântură din Personal Jesus al celor de la Depeche Mode, care desigur că a stârnit urale din public. Au fost și clasicele Stupid Girl, Push It, I Think Im Paranoid și, mai spre final, Only Happy When It Rains. În încheiere trupa ne-a mulțumit încă o dată pentru primirea călduroasă și a revenit la bis cu When I Grow Up.

foto: Năluca

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă stau să mă gândesc, pentru mine și pentru mulți, genul acesta de concert reprezintă o călătorie fugitivă înapoi în timp, lucru care mi-a fost cumva confirmat și de media de vârstă a publicului, ce a depășit de ceva vreme majoratul. Nu degeaba trupa aniversează 20 de ani de la momentul în care erau tineri și aflați la început. Și totul este cu atât mai autentic pentru că oamenii de pe scenă și experiența oferită par a fi neschimbați de trecerea timpului. Așa că la final pleci acasă cu un amestec de nostalgie și bucurie, care nu poate decât să-ți facă bine.

Read the English version

Nu există comentarii

Adaugă-l pe al tău

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.