Aenima

Nu mai ştiu exact cum şi în ce circumstanţe i-am descoperit pe cei de la Aenima, dar precis a fost datorită numelui, atât de similar cu cel al extraordinarului album Tool din 1996, Ænima. Fiind un avid ascultător de Tool şi descoperind că există o trupă cu numele de Aenima am făcut, fireşte, presupunerea că fie este vorba de un proiect-tribut, fie e o trupă aflată pe coordonate similare, inspirată de către cei patru americani. Nici că puteam fi mai departe de adevăr.

Aenima este un proiect pornit în 1997 în Almada, Portugalia, de către chitaristul Rune şi vocalista Carmen, amândoi cu ceva experienţă anterioară în underground-ul portughez. În Aenima, cei doi se distanţează de influenţele metal ale proiectelor precedente, explorând un sound melancolic, atmosferic, cu rădăcini puternice atât în gothic rock-ul britanic de la sfârşitul anilor ’80 cât şi în darkwave-ul ezoteric al unor Dead Can Dance.

În ciuda unei componenţe fluctuante, muzica portughezilor a evoluat constant şi coerent pe nişte coordonate ce fac dificilă o descriere sau o clasificare. Albumul de debut, Revolutions din 1999, este foarte aproape de gothic rock şi post-punk, semănând pe alocuri cu ce făceau Cocteau Twins cu vreo 10 ani mai devreme (Blue Bell Knoll) dar fără aura pozitivă, naivă. Pentru o imagine mai grăitoare, imaginaţi-vă cum ar suna The Cure din perioada Disintegration/Wish dacă ar avea la voce o soprană. Trupa experimentează foarte mult şi reuşeşte să creeze o atmosferă aparte, nocturnă, melancolică şi totuşi foarte soothing, prin melodiile reverberante de chitară, accentul pus pe bass şi vocea cristalină a lui Carmen care din când în când se înalţă prin alte sfere devenind textură sonoră. Iar percuţiile, pianul şi diferite elemente electronice folosite sporadic vin şi completează peisajul sonor foarte divers pe care reuşesc să-l creeze.

Citeşte mai departe pe Ginger Group>>

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.