Warhaus în Club Control: belgianul vrăjitor

01

Am un prieten, Daniel. Anul trecut am venit să-l văd și m-a adus aici într-o seară. A doua zi mi-am sunat managerul și i-am zis să aranjeze un concert în locul ăsta.

Cam așa se face că Maarten Devoldere a ajuns să cânte vineri seară pe scena din Club Control. Domnul Devoldere este cunoscut multora drept jumătate a proiectului Balthazar, cu care s-a lansat timid undeva prin 2004 și oficial cu album și toate cele în 2010. De ajuns la noi în țară a ajuns însă în altertrupa sa de dată mai recentă, Warhaus. Pornită în 2016 dar având deja două albume la activ, a fost un soi de supapă de exprimare mai liberă și individualistă a artistului belgian.

În timp ce Balthazar este o echipă muzicală, povestea Devoldere într-un interviu, în care versurile sunt scrise atât de el, cât și de Jinte Deprez (cunoscut mai nou publicului sub numele de J. Bernardt), Warhaus reprezintă în fapt un proiect individualist, un soi de unic povestitor ce își spune rolul acompaniat de o orchestră.

foto: Andrei M.

Așadar a fost un concert în care solistul a acaparat toată atenția. Comparat de multe ori cu nume sonore precum Leonard Cohen, Tom Waits sau Bob Dylan, Devoldere are clar fix ce trebuie pentru a vrăji audiențe și mai cu seamă inimi de tinere domnișoare visătoare. Vocea joasă și învăluitoare, mixul între tânărul rebel și bărbatul serios, poezia muzicală pe care o imprimă sunetelor creează o prezență scenică care cu greu te lasă insensibil. La astea se adaugă o doză de nebunie și intensitate mai întunecată decât ceea ce prezintă de obicei domnii mai sus menționați. Așa se explică faptul că pe parcursul celei aproximativ o oră și jumătate de concert, Devoldere s-a suit de câteva ori sus pe grilajul ce acoperă boxele, a semiîngenuncheat și le-a cântat ochi în ochi câtorva tinere din public, iar la final a luat-o prin mulțime până când a dat undeva în spate de prietenul Daniel.

De cântat s-a cântat setlistul obișnuit în mare parte, un amestec de pe cele două albume ale trupei. La un moment dat vocalul a coborât de pe scenă și a avut loc un moment de mini improvizație chitaristică din partea domnului Tijs Delbeke, despre care trebuie să recunosc că are o prezență suficient de interesantă și mânuiește cu talent diverse instrumente astfel încât, din punctul meu de vedere, nu a fost complet ascuns în umbra vocalului. Bonus față de setlist a fost și soloul lui Devoldere, care a rămas singur cu mulțimea, întrebând ce vrem să ne cânte mai departe și cerând la schimb liniște din partea publicului. O tânără a strigat Memory și asta a rămas, iar în varianta solitară cu atât mai mult m-am dus cu gândul la trubadurii muzicali de modă veche. Pe Love’s a Stranger s-a cântat la unison cu pasion, pe Mad World ni s-a cerut să ne mișcăm și să dansăm, iar la bis pe Fall in Love iară s-a solicitat liniște în sală. Iar la final de tot am fost lăsați cu o coloană sonoră, Love is in the Air și un sentiment foarte fain și dansant, care mi-a amintit de finalul concertului Jay Jay Johanson de acum câteva săptămâni și m-a făcut să mă gândesc că poate acesta este noul trend, când trupa iese din scenă și îți mai dă totuși un ultimul impuls de a continua seara în stil mare.

foto: Andrei M.

Cu toate că Warhaus nu este cel mai cunoscut sau promovat proiect muzical, cumva a reușit să își strângă suficienți fani foarte serioși, care au epuizat biletele vineri seară, au umplut sala din Control cu energie faină și mai ales au transmis artiștilor toată aprecierea și entuziasmul de care era nevoie pentru a-i face să se simtă excelent și să promită că vor reveni. Și cu toate că eu personal nu sunt cea mai mare fană posibilă a băieților belgieni, am înțeles cu ocazia cântării acesteia de unde vine toată atracția și frenezia fanilor mai vechi. Așadar, cu jumătatea aceasta de Balthazar mă declar perfect mulțumită. Acum aștept cu interes concertul celeilalte jumătăți, J. Bernardt, din 25 mai, care înțeleg că este, deja, și el sold out.


Nu există comentarii

Adaugă-l pe al tău