Albumele lui 2017

2017albumele

Niciun an fără un best of! Chiar dacă apare în martie, din motive evidente de haos total în calendar și mari probleme tehnice cu site-ul. În 2018 îl fac pe parcursul anului să nu mai pierd timpul. Mergem mai departe, hai să vedem cu ce rămânem după 2017. Știm deja că 2016 ne-a plăcut mult.

absurdcus – T

Este sfârșitul timpului pe pământ, s-au oprit ceasurile, s-au blocat telefoanele, se închide cerul, se despică orizontul, aterizează extratereștrii în OZN-uri și din boxele lor se aude absurdcus. Cam așa este albumul acesta.

Laszlo Demeter, pe care îl știm de la byron, lansează periodic cu proiectul său solo tot felul de materiale care mai de care. Lăsând la o parte că el este un tip foarte mișto, îl bănuiesc că are ascuns sub bloc un izvor nesecat de inspirație din care ia câte o cană și bea ceai în fiecare dimineață. Compune și cântă la toate instrumentele pe care le auziți pe bandă. Îl mai suspectez și că s-a născut cu bass-ul în brațe. Caut dovezi în continuare. Chiar dacă mi-au plăcut și celelalte, T mi se pare cel mai bun album de până acum. Sunt 38 de minute de provocare muzicală, nave spațiale și note subtile de Steven Wilson.


Algiers – The Underside of Power

Haideți să trecem în revistă un nume subapreciat. Algiers nu e ușor de ascultat, sunt conștient de acest lucru. Trupa asta vine tocmai de la frații noștrii din Atlanta, dar ceva mă face să cred că ei au o industrie muzicală ceva mai dezvoltată care ajută acest gen de mișcări artistice.

Produs cu ajutorul lui Adrian Utley de la Portishead, albumul sună de înțepenești, te prinde și nu îți mai dă drumul. Rezultatul este o combinație fascinantă alternativo-gospel-experimentalo-soul-industrialo-post-punk-afro-jazz care dă pe afară de creație în adevăratul ei sens, originalitate și curaj. Neapărat puneți mână pe acest album și luați parte la acest efort de a dezbrăca lumea de tot ce e urât și stricat. Dacă vă mai și plac ornamentele atonale, atunci e fix pe aleea voastră.


almadeer – igra

2017 a însemnat pentru byron anul cu cinci albume solo, iar almadeer cu albumul igra este proiectul lui Dan Georgescu. Pe Dănuț îl știm cântând la bass. Sau tobe. Sau chitară. Sau clape. Mă rog, sau orice are el chef at any given moment, atunci când nu înregistrează și/sau mixează albume. Amintesc cu drag aici de Ups and Downs. Probabil cel mai talentat om de pe fața pământului, este cel care a inventat ziua de 34 de ore pentru că altfel nu pricep cum funcționează. În plus, nu știu cum se face, dar când dau peste orice material pe care îi apare numele asta este cumva garanția că îmi place sigur ce găsesc acolo.

Dintre toate albumele solo de care aminteam, chiar dacă îmi sunt toți oameni dragi și îi ador, acesta este cel mai pe gustul meu. Ba chiar am să spun că este printre albumele mele preferatele 2017, o mare surpriză apărută peste noapte. Este înfricoșător când mă gândesc că dacă m-aș apuca mâine de un album aș vrea să sune și să se simtă fix ca igra. De pus în căști în fiecare zi, medicament pentru suflet. Cât despre „partage à trois”, făcută alături de Andrei Robin Proca, pentru mine este melodia anului.


alt-J – Relaxer

Fabrica alt-j de scos hit-uri pe bandă rulantă continuă producția cu motoarele turate la maxim și cu al treilea album de studio. Relaxer s-a lăsat așteptat ceva mai mult decât era planificat, mai ales că scheletul pe care este construit este format din melodii și schițe pe care trupa le avea din primii ani de activitate. Dar e ok, când câștigi premiul Mercury la debut, ești nominalizat la Grammy și ești pe toate posturile de radio nu e ca și cum ai stat degeaba, mai ales că băieții au băgat turnee serioase și au cântat peste tot.

Am avut șansa să îi văd la Electric Castle și s-au ridicat la așteptări. Nu s-a auzit fabulos, dar show-ul a fost bun de tot. Cu formația asta marea provocare este să ai un pic de răbdare la început. Ai putea spune că dacă știi două, trei piese le știi pe toate, dar nu e chiar așa. Deși nu se schimbă rețeta niciodată, albumele lor cumva reușesc să trăiască fiecare pe altă insulă. Sunt tare curios pe viitor cum or să facă să iasă din zona de comfort.


Arca – Arca

Ce album complicat și ciudat. Un experiment original total surprinzător. Un soi de strigăt de disperare, un jurnal intim pus pe efecte electronice și disonanțe care te bântuie și te fac să tresari. Arca, pe numele lui din buletin Alejandro Ghersi, este un nume cunoscut din zona electronică. Un tânăr de perspectivă de 28 de ani din Caracas, Venezuela care deja a colaborat ca producător și compozitor cu Kanye West, Frank Ocean sau Björk. Ascultând albumul îți dai seama de ce sună Vulnicura în halul ăla. Arca este un album fabulos în care trebuie să ai curajul să te arunci fără așteptări, fără gânduri, fără plasă de siguranță. 

Alegerea de a cânta cu vocea pe propriul album a fost luată după o discuție amicală cu Björk în mașină, în timp ce Ghersi fredona ceva în joacă, iar ea l-a sfătuit foarte simplu că încerce să cânte cu vocea pe următorul album. De ce în spaniolă? Pentru că, spune autorul, este limba în care îi vorbește inima, în care simte emoțiile, limba în care în copilărie părinții lui s-au certat și au divorțat. De asemenea, nu există versuri scrise pe hârtie, ce auzim este improvizat. Dacă a ieșit bine, a păstrat. Dacă nu, nu. Nu știam că e așa simplu. Ce îmi place cel mai mult la Arca este că înțelege ca muzician cât de importantă este pauza, că ea face parte din partitură. 


Barns CourtneyThe Attractions of Youth

De la debutul său artistic în 2015 încoace, Barns Courtney a avut parte de o explozie totală de expunere. Radiouri, emisiuni, soundtrack-uri, you name it, toate culminând cu lansarea primului album anul trecut. Face parte din categoria numelor pe care le-am descoperit de-a lungul anilor în FIFA. Credeți-mă, sunt o grămadă. Mă rog, playlist-ul ales în fiecare an de cei de la EA este o industrie separată în sine.

Băiatul face la 27 de anișori ce îl taie capul și se simte asta și în muzică. E totul o joacă. Un album ușor, de vară, fără ocolișuri, care bifează toată căsuțele generației noi de ascultători de indie rock. Un fel de George Ezra după 10 cafele combinat cu Imagine Dragons.


Nu există comentarii

Adaugă-l pe al tău