The Smashing Pumpkins tocmai ce au lansat prima piesă de pe următorul lor album. La fel de bine aș putea să spun “Billy Corgan a lansat prima piesă de pe următorul lui album”, pentru că de ani buni numele The Smashing Pumpkins se confundă cu cel al frontman-ului și co-fondatorului trupei. Pot să înțeleg, dar nu pot să aprob faptul că Billy Corgan se încăpățânează să mențină în viață, cât se poate de artificial, o trupă care de fapt nu mai există de prin anul 2000 în componența originală, așa cum o știa lumea.
Și acum să trecem la detalii: noul album este anunțat pentru decembrie, se numește Monuments to an Elegy, iar la piesa nouă, “Being Beige“, și-a adus contribuţia la fel de cunoscutul Tommy Lee, colaborator la tobe pentru albumul în cauză. Piesa ne vizează latura emoțională, cu un start acustic dominat de vocea clară a lui Corgan; totul se “rupe” însă imediat într-o avalanșă de tobe și chitară, secondată de refrenul ușor obsesiv “The world’s on fire”. Eu zic că piesa suferă totuși de o producție de studio prea încărcată, cu multe layere și pasaje care o complică inutil. Aș fi preferat o variantă mai light din punct de vedere instrumental, și pun pariu că ar suna cu totul altfel în variantă acustică.
Așadar “Being Beige” este o piesă ambițioasă (chiar ascultabilă), în care Billy Corgan vrea încă o dată “să-și arate mușchii”; nu e nimic rău în asta. Greșeala cea mai mare, însă, pe care o facem cu toții este că noi comparăm în continuare ce face acum Corgan cu materialele din perioada de vârf a trupei (de la Siamese Dream din 1993 până la Adore în 1998). De fapt, sunt două chestiuni total separate, cu un numitor comun (Corgan însuși) într-o continuă luptă cu proprii-i demoni.
Related Articles