Albumele lui 2017

Laura Marling – Semper Femina

Uite un album care nu știu cum a făcut, dar mi-a plăcut instantaneu, din prima. Ce început superb de audiție cu „Soothing”. Un album cu o fluiditate incredibilă care parcă îți curge prin vene. Îl savurezi ca pe un pahar de vin, aproape că simți micile nuanțe de fructe și caramel.

Laura Marling reușește să prezinte acest jurnal intim pe care scrie Semper Femina ca pe un manifest feminist sincer și lipsit de artificii. Efectele și toate floricelele sunt puse perfect, iar totul sună incredibil. Un country folk alternativ foarte creativ și elegant.

Mogwai – Every Country’s Sun

Am ajuns la Mogwai, un proiect vechi de post-rock din Scoția, activ încă din 1995. Secțiuni lungi instrumentale, sute de mii chitări, efecte, pedale, avioane, de toate și orice.

Pe Every Country’s Sun se simte experiența din plin. O trupă care a trecut prin multe, ajunsă la al 9-lea album de studio, care când dă în instrumente nu se joacă și nu are nicio ezitare. Cu abordarea lor muzicală e foarte dificil să nu pari repetitiv sau plictisitor după atâția ani, dar nu se pune problema. Un album de stare perfect. Highly recommended.

Moses Sumney – Aromanticism

Moses Frimpong Sumney este un nume de care vom vorbi multă vreme de acum încolo. Este abia la început de drum, dar îmi place enorm. Detoxificare prin muzică.

Aromanticism este albumul de debut perfect. Sună de nu îți vine să crezi. Imposibil de imaginat că acest om nu și-a cântat în public compozițiile până la 20 de ani. O voce care sare în toate părțile, este ținută din scurt, ai impresia că scapă de sub control de pe fiecare portativ, dar efectul final este incredibil. Vocile sunt una peste alta într-un joc armonic care mă copleșește total și simt că de abia pot să mai respir. Mi-nu-nat!

Mount Eerie – A Crow Looked at Me

Ador din tot sufletul muzica care mișcă. Care te face să simți cum îți bate inima și îți face pielea de gâină. Dacă plângi, cu atât mai bine. Și tot ce o să recomand vreodată are acest efect asupra mea. A Crow Looked at Me este însă peste puterile mele. Phil Elverum (Mount Eerie) face din al 8-lea album din carieră un jurnal care te blochează total. Este bazat în întregime pe experiența pe care a avut-o la moartea soției sale în 2016. Versurile documentează toate lucrurile prin care el trece alături de fiica lor, încercând să înțeleagă ce se întâmplă și de ce.

Nu știu cât e muzică. De la un punct încolo se transformă. Nu contează aranjamentele, acordurile, instrumentele. E documentar muzical. Mai presus de orice este o declarație de dragoste. Cuvintele sunt de prisos. Un album istoric, arta ca formă de terapie emoțională.

Next Ex – Mistakes

Un alt proiect la început de drum care merită toată atenția și încurajarea. Nu că am stat cu ei la hăhăieli, muzică bună și vinuri de toate culorile, dar îmi plac Next Ex foarte mult. Sfârșitul de 2017 a culminat cu lansarea albumului Mistakes, după un prim single apărut în 2016 și o muncă susținută de aproape doi ani.

Concertul din Control din noiembrie m-a lăsat mască. A sunat incredibil de bine, iar energia pe care cei trei — Andrea, Robert și Sergiu — au reușit să o transmită a fost de-a dreptul fabuloasă. Au fost de toate în unul din cele mai mișto concerte la care am fost în ultimul timp. Trei oameni care încearcă din răsputeri să își construiască viitorul în jurul muzicii, sper și știu că o să reușească. De ce? Pentru că muncesc ca nebunii, respiră muzică, o consumă pe pâine și sunt super talentați. Cu Mistakes descoperi lucruri noi la fiecare reascultare, acel ceva de nedescris pe care îl au toate albumele care ne plac. Ne vedem la concerte lor, o să mai auzim de ei.

Nothing But Thieves – Broken Machine

Ascult Nothing But Thieves de pe vremea când nu era pe toți pereții și în toate telefoanele. Descoperiți în mașină întâmplător într-o frumoasă călătorie prin țară, undeva pe lângă Timișoara. Nu voi uita niciodată pentru că de la primele acorduri am simțit vâna cu care se cântă și sunetul plin care te lovește în plex. În plus, când am dat peste „Lover, Please Stay” a înghețat sângele în mine, șocat de asemănarea cu Jeff Buckley.

Broken Machine este un album foarte interesant, nu îmi place la fel de mult ca primul, dar merită aplaudat. O trupă pe mega val care probabil va ține afișul în zona ei mulți ani de acum încolo.  Merge oricând, oriunde. Mai ales „Particles”.

1. Previous
2. 1
3. 2
4. 3
5. 4
6. 5
7. 6
8. Next

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.