Albumele lui 2017

Feist – Pleasure

O altă surpriză mare pentru mine. Pleasure la prima ascultare nu te dă pe spate, dar e genul de material prin care trebuie să treci ceva mai atent. Un sunet compact și încărcat ce crează o atmosferă super relaxată. Un album care te abordează ca un prieten vechi. Despre Feist recunosc că nu știam foarte multe, dar cel mai recent material este de departe cel mai bogat și complex. Este o exprimare intimă a unor trăiri adânci, partituri despre viața unui introvertit care încearcă să supraviețuiască cumva pe pământ. Atrage mult prin faptul că asculătorul se regăsește ușor în peisaj.

Grizzly Bear – Painted Ruins

Eram super entuziasmat și de abia așteptam să vină pe lume Painted Ruins. Și nu degeaba, nu am fost dezamăgit. Îmi place mult de tot. Grizzly Bear au crescut exponențial ca exprimare și iată au ajuns în 2017 să scoată cel mai bun și complex material de până acum. Nuanțe peste nuanțe, zeci de straturi și tușuri, au reușit să folosească fiecare culoare din cutie și tabloul de la final este peste așteptări.

Cu o abordare serioasă și curajoasă ca producție, albumul te poartă prin toate stările și plasează trupa într-o zonă aproape unică și demnă de admirație. Unul din albumele care e neapărat de ascultat. De exemplu, mie nu mi-a venit să cred când am auzit „Four Cypresses” prima oară. Incredibil.

Iron & Wine – Beast Epic

De unde a apărut Beast Epic? Nu m-a atenționat nimeni. Un album balansat până aproape de perfecție. Iar dacă perfecția nu există, mai aproape de atât nu se poate.

Vorbim despre Iron & Wine, cu numele de om Samuel Ervin Beam, care scoate albumul cu numărul opt din 2002 încoace. Nu e puțin, dar din nou vorbim despre cineva care a ajuns ca exprimare artistică la cel mai bun nivel de până acum. O mină de aur pentru orice film indie cu buget mic. Nu strâmbați din nas, eu așa am descoperit muzică pe care și ani mai târziu o ascult zilnic. Foarte bun.

Jamiroquai – Automaton

Jamiroquai nu mai are nevoie de nicio introducere. Ce să mai scriu, că mi-ar trebui șase pagini doar despre ei. Am să fiu sincer și o să recunosc că prima oară am zis ce naiba e proastia asta. Nici acum când înșir literele nu sunt mega convins dacă să las Automaton în listă. Dar nu pot, îmi plac prea mult.

Nu este cine știe ce capodoperă, aș spune că au experimentat cu lucruri care nu au ieșit mereu perfect, dar este pur și simplu un album care te face să te simți bine și să dai din cap. Și când realizezi că nu trebuie mai mult de atât, atunci e ok. Vrei să dansezi și să zâmbești, go for it. Evident, aș spune că ajută mult și întoarcerea lui Jay Kay la imaginea primordială de gagicar cu mașini scumpe, că până la urmă țărănelul în trening care se dă în spectacol a funcționat mereu pentru ei.

Kendrick Lamar – DAMN

L-aș numi pe Kendrick Lamar fără teamă cel mai important și influent artist din ultimii 4-5 ani. DAMN reușește să livreze la doi ani după To Pimp a Butterfly care a fost pentru mine o mega slăbiciune. Ambele albume au câștigat tot ce se putea lua ca premii și au o listă de credits mai lungă decât un film obișnuit.

Un material mai puțin conceptual, iar prin asta vreau să spun că fiecare piesă poate să stea în picioare de una singură. Cu toate acestea, este compact, armonios și curge perfect. Orice aș spune ar fi puțin. Ascultați cu încredere.

Krisper – Landing on the comet

Proiectul de jazz de la noi care îmi este de departe cel mai drag este Arcuș Trio. Am mai scris despre asta și am povestit oricui despre el oricând am avut ocazia. Concertele lor sunt niște experiențe senzaționale. Grupul Krisper îi are la bază pe cei trei despre care povestesc – Alexandru Arcuș, Marcel Moldovan și Adi Stoenescu. Acestora s-au alăturat la noul proiect Michael Acker la bass și Harvis Cuni Padron la trompetă.

Pe cât de tare îmi plăceau concertele înainte, iată că acum au găsit resurse să îmbogățească și mai tare sunetul, ducând experiența concertului chiar mai departe. I-am văzut la lansarea din Control și au fost fabuloși. Genul de eveniment de la care nu trebuie să lipsești pentru nimic. O muzică plină de curaj, inspirație și tehnică. Aș adăuga aici și prezența surpriză a Anei-Cristina Leonte. Vârfuri ale unei generații de muzicieni care experimentează în jazz și reușesc lucruri absolut minunate. 

1. Previous
2. 1
3. 2
4. 3
5. 4
6. 5
7. 6
8. Next

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.