Albumele lui 2015

11. Melody Gardot – Currency of Man

De Melody Gardot am auzit la o bere de la Dan, nu știam nimic. În capul meu, ce-o mai vrea și franțuzoaica asta?

Stai că franțuzoaica are super voce. Și ce frumos compune. Și e născută în New Jersey. Și acum stă în Philadelphia. Mă rog, stă e un fel de a spune. I-auzi, ea este un citizen of the world. Adică astăzi e în Portugalia, mâine pleacă la Paris și în februarie stă prin Brazilia. Ai impresia că știe și toate limbile pământului. Deci stai că numele te păcălește, ea se duce prin Paris doar pentru că îi place acolo.

Da, faza este că simți toate lucrurile astea în muzică, în accente și peisajele pe care le descrie. Un album ușurel, de vară și foarte simpatic. Serios, dar simpatic.

12. Noel Gallagher’s High Flying Birds – Chasing Yesterday

Pe poziția asta venea Muse. Azi-noapte am decis să îi scot. Nu pot. Încerc cu Drones și nu pot. În schimb, luați de aici Chasing Yesterday. Infinit mai bun.

Eu vorbesc serios. Mai e câte unul care o să sară repede că Oasis e nașpa. 3, stai jos. Ăla cu chitara de la Oasis e unul din cei mai geniali compozitori din ultimii 25 de ani și face super muzică, mai ales atunci când nu e acoperită de vocea lui fra-su.

Noel Gallagher’s High Flying Birds fac la ora actuală muzică la cele mai înalte standarde. Și dacă o să spun că e aproape psihedelică și seamănă cumva cu Pink Floyd nu o să mă creadă nimeni.

Ascultați.

13. Steven Wilson – Hand. Cannot. Erase.

Despre Hand. Cannot. Erase. am mai scris. Și nu aș vrea să mă repet.

Cine vrea să asculte muzică pe bune să pună urechile pe Steven Wilson. Este un pariu sigur.

Nu îmi place la fel de mult ca The Raven That Refused to Sing (And Other Stories). Cu toate acestea, este un album cu sunet impecabil, concept puternic, poveste și personaje.

14. Sufjan Stevens – Carrie & Lowell

Ciudat album. Indie folk. The worst kind of folk.

Orice poți să spui despre Carrie & Lowell, dar nu că nu are atmosferă. Probabil că acesta este punctul forte. Atmosfera, povestea, mai ales sinceritatea.

Mă duce câteodată cu gândul la Oren Lavie. Este mai spațios și aerisit. Parcă se deschide cerul și începe să se audă muzică.

Muzică de călătorie. Îmi închipui că ești în tren, te duci la munte și privind așa în văzduh prin geamul ăla murdar de la CFR pui albumul în căști. Merge de minune.

Am uitat ceva? Să vedem ce ne aduce 2016. Văd că începe cu niște Bowie.

1. Previous
2. 1
3. 2
4. 3

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.