Albumele lui 2015

colajfinal

6. Editors – In Dream

Editors_In_Dream_2015Despre Editors ce să zic, nu sunt fan, dar In Dream e un album bun. Am luat într-o zi la puricat albumele lor, cu bune, cu rele. Încercând să găsesc diferențe, materialul din 2015 este probabil cel mai matur, un pic mai întunecat și cu ceva mai multe accente electronice.

Un pic pop, un pic experimental, cu un sunet amplu și surprinzător de grandios, albumul mi se pare câteodată că parcă nu are suflet. Aş fi vrut să simt că oamenii şi-au dat duhul acolo pe clape şi pe chitări. Nu se întâmplă asta.

Cu toate acestea, îl recomand. Sunt sigur că fanii şi cunoscătorii îl apreciază mai mult ca mine.


7. Eric Clapton – Slowhand At 70

Slowhand_at_70Am ajuns se pare şi la secţiunea Hruşcă. Ştiu, ştiu, cine vrea să asculte „Cocaine” pentru a 600-a oară? Ce să spui despre Clapton. E şi el un chitarist. Pe Wikipedia sunt trecute cam 160 de albume şi DVD-uri pe care apare. Eu cred că sunt mai multe. L-am văzut şi live acum câţiva ani la Bucureşti. Bunicel, deşi a fost departe de un concert de neuitat.

Omul a făcut 70 de ani şi s-a gândit la un concert aniversar la Royal Albert Hall. Un fel de Benone 77 la Sala Palatului.

Cum poate să sune albumul acesta. Fenomenal. Vă spun sincer că nu mă aşteptam. S-au strâns nişte pensionari să o lălăie pe scenă acolo, dar sună atât de bine şi de legat şi de proaspăt. Nu e singur, îi amintim măcar pe Andy Fairweather Low, Steve Gadd sau Nathan East.


8. Everything Everything – Get To Heaven

EverythingEverythingGetToHeavenArtwork2015750L-am descoperit cu adevărat destul de recent, în sensul în care l-am luat prin vară, dar nu am ascultat. De abia pe la sfârşitul anului am început să citesc câte ceva, să îi dau un context, să fim doar eu cu el. O surpriză plăcută, sună şi se simte fenomenal.

Versurile sunt destul de serioase şi întunecate, concentrate pe teme de actualitate legate de tensiunea globală, politică. În schimb, muzica este compusă în perfectă antiteză. Acest contrast foarte puternic a făcut ca mesajul să fie transmis eficient.

Este un album violent şi agitat, care ai impresia că te consumă şi îţi sare în cap. Merită cu vârf şi îndesat.


9. Gaz Coombes – Matador

music-gaz-coombes-matador-cover-art_1422624416

Probabil albumul anului, dacă nu, cel puţin un candidat puternic. Apărut aş zice de nicăieri, am auzit de el prima oară pe blog la Dan Byron.

Este un material foarte puternic şi complet. Încerc să mă gândesc acum, dar nu cred că îi lipseşte ceva. Sună incredibil de bine, compoziţiile sunt minunate, fiecare instrument folosit şi adăugat în doze perfecte. De ascultat măcar o dată la 2, 3 săptămâni. Neapărat.

Se găseşte greu şi e departe de a avea promovarea potrivită pentru cât de bun este. Poate că asta e frumuseţea lui. Un concert Gaz Coombes. Asta vreau.


10. Kendrick Lamar – To Pimp a Butterfly

3813bcd3d4accb7634eea23a2a7ab190.1000x1000x1And now for the elephant in the room. M-am tot gândit dacă să vă zic de albumul acesta. Până la urmă de ce nu?

Este foarte, foarte bun. Chiar dacă nu îți place hip hop-ul, există o latură a acestuia mai alternativă care te prinde foarte ușor. Am ascultat și eu la viața mea ceva Digable Planets sau A Tribe Called Quest. Poate vă povestesc cândva.

Kendrick Lamar nu se ridică la nivelul acela, oricum e altă perioadă și direcție, dar când scoți ceva sănătos și mișto ca To Pimp a Butterfly nu rămâne decât să zici pălăria jos. Da, nene. Sample-uri și versuri mișto, nu știu dacă îl asculți în căști la metrou, dar merge pe acasă când vrei să te tolănești la o bere și ai nevoie de un soundtrack pentru asta.



There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.