New video: Code Orange – Forever

Art is making something out of nothing, and selling it.

Industria muzicală românească este o distopie. Azi apare Delia pe Radio Guerrilla într-un context pe care nu am fost curios să îl descopăr, acum mai bine de 10 ani “Ego nr. 4” urla în televizor, iar Firma over and over again au lansat La Orbire cu mult prea mulți ani mai devreme decât “trebuia”. Mă întreb dacă apărea acum acel album, fără casă de discuri, fără Atomic/TVKlumea/MTV, doar un link aruncat pe Youtube și un album lansat independent pe Bandcamp/Soundcloud, îl asculta cineva? Mai era atât de… influent? Într-un moment egoist unde voi presupune că totul este făcut pentru mine și mi se cuvine, voi pufni dezamăgit.

În septembrie Crize au lansat o piesă nouă, acum două săptămâni Sky Swallows Challenger au lansat un album, Orkid au sărit și ei cu albumul de debut, Subliminal Damage încă sunt descoperiți din aproape în aproape ca o pată de ulei, For the Wicked și Cardinal au un EP nou, OCS, Luna Amară și White Walls au videoclipuri noi, Second Wave debutează pe scenă în București iar Funk’e Fetish s-ar putea să fi reinventat roata. Mno… scuză-mă, Delia, voi spune pas tura asta.

Peste mări și țări Code Orange au semnat cu Roadrunner Records. Iar aproape în același timp cu Metallica, ce chinuie medieval o piesă Iron Maiden în noul single, au adus via Rolling Stone prima piesă de pe viitorul album – Forever.

Code Orange

Ce vreau să spun cu tot delirul ăsta de text? Că pe vremuri era mai bine? Se câștiga mai bine din drepturi de autor și totul avea mai mult “sens”? Că în “afară” cu tot cu trumpzilla și roșiile lor fără gust, lucrurile merg mai bine? Că este o diferență astronomică între ce facem noi aici și noul clip Code Orange?

Poate.

Poate “muzica era mai bună înainte” (sintagmă ce o urăsc) pentru că existau mai multe oportunități. Da, poți să semnezi cu Universal dacă ești destul de pregătit și știi să joci jocul așteptării. Dar ascultătorul român general, “roackerul”, are un delay de 10 ani. Pentru el toți puștanii ăștia de acum sunt de fapt o Luna Amară, un OCS cu versuri mai slabe. La fel cum Luna Amară sau OCS erau doar copii de *introdu nume de trupă de alternativ din US* cu versuri în română. Și tot așa până la Enescu. Oricum muzica cea mai bună a fost făcută de ăia ce purtau peruci. Industria muzicală românească s-a spart ca un cub de gheață ce se topește ușor și sigur. Nu e vina nimănui, doar așa merg “lucrurile”. Noi, ăștia din underground, ne-am detașat și am îngropat de mult speranța că va veni acea “schimbare” misterioasă ce ne va salva pe toți. Da, există underground! O formă distinctă și independentă de artă, nu o etapă spre mainstream!

Astept curios (mint) “campania electorală” a festivalurilor unde iarăși vom fi umpluți de speranța newcomer-ului, the next big thing de la orizont, descoperită de voturile naive ale prietenilor de pe Facebook. Un slot la ora 3 în amiază pe scena a doua și știu sigur că nu voi mai auzi de trupa aia în anul ce urmează, fie că nu primește un suport real de promovare (sau, cine știe, să le finanțeze cineva un turneu/album/EP), fie că trupa nu merită in the first place.

A trecut un an, nimic nu s-a schimbat și nimic nu se va schimba. Dar speranța moare ultima, over and over and over again.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.