Flesh Rodeo – End of Greatness EP

But you will exceed all of them. For you will sacrifice the man who bears me.

Flesh Rodeo au luat ființă în anul 2010 în zona Bucureștiului, iar pentru o bună perioadă de timp au părut de neoprit. Răsăriți într-o scenă bogată în underground-ul local, parcă împinși de la spate de o dorință de afirmare, Flesh Rodeo s-au găsit întunecați de treabă, iar în 2013 a apărut și primul album, intitulat Tellurium-128. Au continuat cu seria de concerte, ajungând și pe la B’Estfest sau Rockstadt Extreme Fest. În 2014 au fost nevoiți să oprească prestațiile live din cauza unor probleme medicale, iar timp de 8 luni de zile o tăcere oarecum specifică a domnit pe pagina lor oficială de Facebook. Dar de data aceasta, parcă, lucrurile au luat o întorsătură mai personală, așternându-se, probabil, un mic hiatus în interiorul formației. De aici din nordul Moldovei (peștera individului curios ce scrie aceste cuvinte), păreau că și-au atins limitele. Deseori a face muzică în underground, și tot ce necesită ea, se aseamănă cu gestul de a arunca cu o minge în perete. Oricât de tare o arunci, tot se întoarce înapoi la tine, neatinsă, nemodificată și fără vreun efect anume asupra peretelui.

End of Greatness (EP) by Flesh Rodeo

După ce am chinuit o introducere necesară, intrăm în rostul acestei „aprecieri critice”. Primăvara trecută Flesh Rodeo au revenit pe scenă, iar în jumătatea asta de an am putut asculta EP-ul End of Greatness lansat în octombrie. Primul zgomot a ceea ce va fi al doilea album Flesh Rodeo, programat spre finalul lui 2016. Materialul înregistrat, mixat, masterizat și co-produs de Marius Costache (studio 148)  include epicul frankenstein de 13 minute “End of Greatness”, dar și 5 remix-uri realizate de Ștefan Panea (Environments), Alexandru Daș (Valerinne, Modern Ghosts of the Road), Vlad Enescu (Karmic Thread, Axial Lead), Radu Ursoiu și Alex Zamfir (chitarist în Flesh Rodeo și cu activitate solo în proiectul Decomposing Black).

by Miluță Flueraș – www.2ndcurtain.com

Din punct de vedere instrumental, “End of Greatness” pare a fi un nod ce devine tot mai complicat și greu de desfăcut odată ce piesa iși scurge minutele. Câteodată la unison, alteori completându-se armonic cu linia vocală, chitările creează starea necesară pentru această călătorie goală și plină de stele. Dar aș acuza pe alocuri lipsa vieții, senzație indusă de partea ritmică. Structurile lor mă fac să mă simt mecanic și robotic, parcă ținut în lesă, la limita optimismului și lipsit de oxigen. Dar, în același timp, luând în considerare descătușarea din ultimul minut al piesei, poate a fi lipsit de aer timp de 12 minute îmi va reda aprecierea pentru acea primă gură de oxigen.  Impresia, sau dorința, de a renaște.

Our eyes / wide open / at the edge of the world.

Versurile iși păstrează acel „negru de cărbune”, caracteristic deseori stilului post/doom/alternative – metal –  „when we will disappear / through atoms of our tears”, îmbinând curios elemente ale disperării și limitei umane „the puncture of meaning of it all” cu impalpabilul univers „How close’s infinity ? / how empty?”. Pe alocuri, versurile îmi creează imaginea primului om ce sapă în nisip după inimă, să iși demonstreze sieși că este făcut din același praf stelar ca și restul universului, conștientizând în timpul procesului menirea și soarta. „This is the one I feel / the Earth is standing still, / the nature of being a mortal”.

Cele 5 remix-uri prezente pe EP-ul End of Greatness variază ca stil de la muzică ambientală până la experimental rock sau avantgarde/ noise. Rostul lor pare a fi mai mult unul de a reuni sub un titlu un grup muzical extins, format in jurul Studio 148, dar și de a aduce în lumină artiștii ce depăsesc limitele și „legile muzicii”. Deseori, muzica experimentală se învarte în cercul personal al compozitorului, fără să își caute sau să considere necesară prezența ascultătorului. Curioșii sunt bine primiți, dar în același timp, muzica rămane indiferentă în lipsa lor.

by Ciprian Vlăduț – www.cipane.ro

Dar ce văd ochii mei de sticlă nu înseamnă că este adevărul. Detaliile și scopul rămân la latitudinea celui ce ascultă.

Dacă ar fi să îmi folosesc dezlegat imaginația, aș spune că End of Greatness este o bilă mare din metal, lucioasă și inertă, așezată în mijlocul unei camere sau spațiu uman, reflectând nestingherită mediul înconjurător, asemenea monolitului Clarke-ian. În interiorul ei nu există noțiunea timpului, a sufletului sau a vieții, cum aceste repere nu își au rostul când elimini omul ca piesă centrală a universului. End of Greatness îmi ridică mai multe întrebări decât îmi oferă plăcerea de a asculta muzică, iar asta îmi stârnește o curiozitate stăpânită față de ceea ce va fi al doilea album Flesh Rodeo. O reacție pe care o consider esențială pentru această formă de artă.

Recomandări muzicale asemănătoare, din arhiva personală: Nava Mamă – Ca pământul / Fluturi pe Asflat – Deochi I – II / Tool  – Third Eye / Neurosis – Lost / Alternativ Quartet – Vinde-mi un apus / Old Man Gloom – Seminar III: Zozobra / Taiga – The Coriolis Effect. 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.