The Sirens și Amorphis la Metalhead Meeting

public – mhm15 – by miluta flueras

Oarecum atipic pentru un festival, Metalhead Meeting s-a terminat într-o zi de duminică cu unele dintre cele mai așteptate concerte ale întregului eveniment. Din motive de trupă proprie care încearcă să iasă din amorțeală și s-a apucat de repetiții, am reușit să-i ratez pe cei de la Antimatter – o prezență foarte așteptată și ei. Am înțeles că aș fi avut ce să văd, oamenii venind în componență de trupă full, cu distoarse; acum câțiva ani țin minte că i-am văzut la Jukebox sau cum s-o fi chemat pe atunci într-o formulă acustică, cu tot cu Duncan Patterson, și a fost tare intim și chill. Îmi închipui că duminică a fost un vibe mult mai diferit, cu tot cu un cover Floyd în program.

Cu regretul ăsta la pachet, am ajuns la fix cât să prind începutul show-ului The Sirens. Bine, așa credeam eu, pentru că din diverse motive soundcheck-ul s-a lungit și s-a tot lungit, depășindu-se într-un final ora anunțată cu aproape 30 de minute. N-am înțeles ce s-o fi întâmplat, probabil ceva probleme la sample-uri, cert e că odată urcată pe scenă Anneke își tot cerea scuze și ne mulțumea pentru răbdare. M-aș fi așteptat ca trupa să-și reducă un pic din set în virtutea timpului irosit, dar nu a fost cazul; am avut parte astfel de o oră cu arguably cele mai importante și mai influente trei soliste din metalul european.

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

Theatre of Tragedy, The Gathering și The 3rd and the Mortal au scris porția lor de istorie în anii ’90, lansând prin ’93 – ’95 o serie de albume absolut esențiale ce au modelat evoluția așa numitului gothic metal, cu voci feminine de operă și duete de voce clean cu voce death. Mai apoi au apărut legiuni întregi de trupe, unele mai originale, altele mai puțin, care au perfecționat stilul și l-au dus în noi și noi direcții, dar rădăcinile se găsesc mostly în aceste 4 albume: Almost a Dance (The Gathering, 1993), Tears Laid in Earth (The 3rd and the Mortal, 1994 – primul și singurul cu Kari Rueslåtten la voce), Theatre of Tragedy (Theatre of Tragedy, 1995) și Mandylion (The Gathering, 1995 – primul cu Anneke van Giersbergen la voce). De asta mi se pare cumva foarte mișto că cele trei vocaliste din perioadele de aur ale acestor trupe s-au reunit, la 20 de ani distanță, într-un proiect al lor.

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

Setul a fost gândit astfel încât să ofere fiecărei “sirene” timp egal de expunere, atât în contextul pieselor vechi de acum 20 de ani cât și în ce privește carierele solo ulterioare ale fiecăreia. Aici mi se pare că s-ar mai fi putut lucra la concept; superba “Death Hymn” de exemplu, o baladă gothic/doom în cel mai pur aer nouăzecist, apare un pic nelalocul ei între creații pop/rock de dată mai recentă. Asta funcționează în măsura în care fanii sunt familiarizați cu carierele celor trei, dar e tricky. Presupun că oricum o dai cineva va fi nemulțumit, iar The Sirens își asumă asta încercând să ofere cât mai multe pentru cât mai mulți. Lăudabil :)

Kari Rueslåtten mi s-a părut cea mai plăcută prezență de pe scenă, cumva în detrimentul unei Anneke care se găsea deseori în postura de frontwoman (deloc nemeritat, de altfel). O ajută și cariera solo mai low-profile și ceva mai “integră”; despărțindu-se de ceva vreme de scena metal, a putut să-și ducă proiectul solo într-o direcție mai experimentală care-mi inspiră mult mai puține compromisuri decât colegele ei, care au încercat să nu se îndepărteze niciodată prea tare de rădăcini. La piesele lui Liv Kristine am rezonat cel mai puțin, și mi s-a părut ciudat și amuzant cum incursiunea prin muzica Theatre of Tragedy a inclus atât o piesă de pe albumul landmark Aégis (1998) cât și una de pe infamul Musique (2000). Mă întreb dacă o fi fost prin public cineva care să se bucure la auzul ei.

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

Altfel, The Sirens s-au retras după un “Strange Machines” vechi și frumos, cântat pe final cu toată lumea. Drăguț în ansamblu, și probabil educativ pentru publicul tânăr (ha!), în ciuda cârcotelilor metaliștilor trv.

Partea proastă a fost că deja se intrase în timpul de scenă al celor de la Amorphis, iar finlandezii au avut și ei probleme cu instalarea, ceea ce a dus la o întârziere și mai mare. Duminică a fost a treia oară când i-am văzut și, din păcate, scurtarea drastică a recitalului a afectat mult impresia generală. Să-i vezi pe headlinerii unui festival de 4 zile cântând pe fugă mai puțin de o oră e cam anticlimactic, cu atât mai mult cu cât trupa respectivă e una dintre preferatele tale all-time. Cu toate intervențiile post-eveniment ale organizatorilor care ziceau basically că “hei, mai bine 50 de minute decât deloc” (cu care sunt borderline de acord, more on that later!), tot rămâi cu impresia că s-ar fi putut găsi o soluție.

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

În orice caz, Amorphis au venit pregătiți cu piese cam din toată cariera, desigur cu un accent mai mare pe perioada post-2006. În setul full probabil se găseau mai multe vechituri pentru publicul trv; așa, am avut parte numai de “Into Hiding” de pe Tales, o plăcută surpriză, și “Against Widows” de pe Elegy. Ca un fan poser uncool ce mă aflu, desigur că momentul de maxim pentru mine a fost “Silent Waters”, dar întreg concertul a fost intens și simțit – chiar dacă un pic pe ffw. Mă bucur că au reușit să mă scoată din starea neplăcută în care mă adusese un individ enervant care, înaintea concertului, urla din 2 în 2 minute “MAI STĂM?!” probabil foarte mulțumit de sine pentru gluma fabuloasă pe care o scornise. Thankfully, nici n-a mai stat mult după începerea concertului.

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

Am urlat după Amorphis vreo 10 minute bune, atât înainte cât și în timpul și după humppa veselă în finlandeză prelucrată după “House of Sleep” care se aude în boxe mai mereu după concertele lor. N-a mai fost să fie, dar hei, măcar ne revedem în decembrie când vin cu Nightwish.

Și revenind la capitolul “intervenții ale organizatorilor”, cred că una dintre prioritățile pe care aceștia ar trebui să le aibă în vedere pentru la anul este delegarea PR-ului. Am mai spus și am s-o mai spun că nu e ok ca aceiași oameni care book-uiesc trupe și aranjează avioane și contractează firme de sunet și amenajează locația și etc. etc. să fie și cei care comentează fanilor în real-time pe social media. Înțeleg și apreciez deschiderea și disponibilitatea, dar vine un moment când ai nevoie de cineva detașat și obiectiv la butoane (sau măcar antrenat în acest sens) care să nu ia personal orice critică și care să acționeze ca un buffer. S-au ridicat destule probleme în ce privește organizarea, unele mai pertinente altele mai puțin, și asupra lor trebuie revenit cu o minte limpede și văzut ce se poate învăța și îmbunătăți. Să ameninți, in the heat of the moment, că îi vei da afară de la ediția următoare pe cei care îți aduc critici – pe principiul nu tocmai sănătos că hei, eu muncesc, deci e evenimentul MEU – nu e în regulă, iar o astfel de atitudine poate ajunge să umbrească mare parte din lucrurile bune care chiar ți-au ieșit.

amorphis 2 - mhm15 - by miluta flueras

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

În nota asta închei prezența mea scurtă la primul mare fest de metale al anului ăstuia. Metalhead Meeting e cu siguranță un eveniment de care Bucureștiul are nevoie, și nu pot decât să sper că la anul îl vom vedea mai mare și mai bine uns. Vedeți că deja s-a anunțat pentru 3 – 5 iunie 2016, iar prima trupă confirmată e Rotting Christ.

PS: Remarcă random pentru cei de la Stonelight pe care i-am prins pe scena de talente – dacă tot aveți jumate oră la dispoziție să cântați în fața unor oameni care nu v-au mai văzut, e cam meh să încheiați cu un cover Maiden, mai ales când piesele voastre sună atât de bine și de particular :)

Treat Me Like a Lady (Anneke van Giersbergen)
Vervain (Liv Kristine)
Saturnine (The Gathering)
Death Hymn (The 3rd and the Mortal)
Stay (Anneke van Giersbergen)
Image (Theatre of Tragedy)
Fearless
Push (Kari Rueslåtten)
Venus (Theatre of Tragedy)
Ride (Kari Rueslåtten)
My Wilderness (Liv Kristine)
Strange Machines (The Gathering)
Hopeless Days
The Wanderer
Sampo
Silver Bride
The Smoke
Silent Waters
Against Widows
You I Need
Into Hiding
House of Sleep

There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.