The Boxer Rebellion sunt un exemplu de artiști care, aparent, au avut la îndemână toate ingredientele succesului și totuși statutul de staruri nu s-a lipit de ei. OK, poate că cei 4 membri ai trupei londoneze nu sunt atât de good-looking, dar ăsta e un argument discutabil și, oricum, în niciun caz hotărâtor.
Contextul este următorul: trupa s-a format în 2001 și de-atunci a lansat 4 albume de studio, cel mai recent fiind Promises, apărut în 2013. The Boxer Rebellion sunt cunoscuți în UK mai ales pentru perseverența lor de a rămâne “unsigned” – complet independenți, fără susținere din partea vreunei case de discuri. Muzica lor a atins un oarecare grad de popularitate la mijlocul anilor ’00, când au cântat ca opening act pentru mai cunoscuții A Perfect Circle sau Lenny Kravitz sau la festivalul Glastonbury din 2003 înainte de Keane. Albumul care a făcut însă valuri a fost Union din 2009, lansat exclusiv pe iTunes, motivul fiind lipsa banilor pentru a fi produs și fizic. Poate că acela a fost trenul lor pierdut, pentru că albumul a avut mare succes în iTunes (locul 2 în topul albumelor alternative, după Kings of Leon) și nu a putut intra în topurile din UK, care la vremea respectivă nu luau în considerare download-urile. În schimb au făcut istorie în SUA, fiind prima trupă care a intrat în topul Billboard de albume exclusiv pe baza vânzărilor digitale.
După câte observ, cel mai nou album, Promises, este exploatat la maxim, single-ul “Always” fiind cel de-al 4-lea extras de pe material, cu videoclip cu tot. Pentru fani este disponibilă și o versiune acustică, oferită la download gratuit aici.
Așa cum spuneam, deși trupa sună foarte bine și e foarte închegată muzical, nu a spart barierele underground-ului. Avem de-a face cu un pop-rock alternativ cu sound exploziv și melodic (poate prea melodic?), cu o voce a solistului Nathan Nicholson fragilă și melancolică (poate prea melancolică?), cu versuri ușor puerile despre iubiri neîmplinite (poate prea puerile?). Una peste alta, poate fi o audiție plăcută care te trimite în visare așa că… atenție la momentul din zi când îi ascultați. Raportându-ne stilistic, mie îmi sună a o întrepătrundere de Coldplay și Doves, cu tributul inevitabil plătit lui The Edge (U2) pentru reverb-urile de chitară.
Și încă ceva: pe The Boxer Rebellion îi vom vedea live la București pe 7 noiembrie. Am văzut câteva înregistrări live cu ei și pe mine m-au convins, așa că, celebră sau nu, cred că e o trupă care merită văzută, mai ales că astfel de apariții nu sunt prea dese în România.
Related Articles