Astăzi se lansează cel mai nou album al indie-rockerilor britanici alt-J, trupa din Leeds marcând a doua încercare discografică după mult-lăudatul și premiatul An Awesome Wave din 2012. This Is All Yours a fost oferit la streaming gratuit încă de săptamâna trecută și, după ce l-am ascultat o singură dată, m-am rugat să aibă cel puțin același succes pe care l-a avut materialul precedent. Băieții ăștia, cu prezența lor retrasă și geeky, reușesc cumva să facă o muzică ce a spart barierele mainstream-ului (la ei, nu la noi) deși ingredientele lor “strigă” a underground: piese “slow burn”, fără refrene catchy, cu multe elemente experimentale, cu sample-uri surprinzătoare, peste care se “așează” vocea stranie a solistului Joe Newman. Cu alte cuvinte, alt-J sună a o trupă care nu face niciun fel de compromis muzical. Dacă ați ascultat deja single-urile “Hunger of the Pine“, “Left Hand Free” și “Every Other Freckle” veți ști la ce să vă așteptați ascultând tot albumul.
alt-J, prin tot ceea ce fac ei acum, îmi aduc aminte de Talk Talk, o altă trupă celebră britanică din zona experimentalului. Talk Talk au cunoscut un succes comercial major în anii ’80 cu piese ca “It’s My Life” sau “Such a Shame” și, după un album de mare succes în 1986, casa lor de discuri (EMI) le-a oferit buget nelimitat pentru crearea unui album care să se ridice cel puțin la nivelul celui anterior. Trupa în schimb a realizat un material (Spirit of Eden din 1988) care, chiar dacă ulterior a devenit o influență pentru genul post-rock, nu a fost deloc pe placul oficialilor de la EMI. Practic, acela a însemnat începutul sfârșitului carierei Talk Talk, trupa destrămându-se 3 ani mai târziu. Îmi doresc să nu se întâmple același lucru și cu alt-J și nu pot decât să sper că Infectious Records, labelul lor (proaspăt achiziționat de gigantul BMG!) să îi înțeleagă și să îi susțină pe viitor, lucru valabil și pentru fani.
Related Articles