Dordeduh și Vulture Industries în Fabrica: o punte între extreme

Dacă ajungeam în Fabrica ceva mai devreme decât am făcut-o, s-ar fi regăsit în titlu și elvețienii de la Blutmond, cea de-a treia trupă de pe afișul concertului de marți seara. Am auzit că am ratat un black raw, murdar și zgomotos – din cele 2 piese pe care le-am prins la finalul setului n-am înțeles mare lucru, dar văd acum că pe Metal Archives sunt catalogați ca “Avant-garde Black” având ca temă lirică “misticismul urban”. Ok, sună suficient de interesant, o să-i caut pentru ascultat acasă :)

Înainte de toate, hai să-mi spun și oful legat de organizare. Deși pe afiș era anunțată ora 21:00, concertul am înțeles că a început în jur de 20:30 – lucru ce a făcut ca probabil destulă lume să-i rateze pe cei de la Blutmond. În plus, informațiile legate de bilete (dincolo de promoția cu biletele personalizate, a very nice touch) s-au comunicat incredibil de greu și deloc clar – trebuia să sapi prin comentariile eventului de Facebook și să găsești alți oameni derutați pentru ca într-un final să afli ceva semioficial și pe jumătate sigur. Și, nu în ultimul rând, turneul ăsta european – Branches, pe numele său – a fost anunțat acum mai bine de două luni; două luni în care eu, cel puțin aici pentru concertul de la București, nu am văzut absolut nici o mișcare de promovare potrivită cu anvergura evenimentului. Moștenitorii spirituali ai unei trupe-cult românești și niște norvegieni aflați la a patra vizită în România, două trupe printre cele mai bine cotate din metalul european la ora actuală, ar merita totuși ceva mai mult decât niște promoted posts pe Facebook.

Cu toate astea, m-am bucurat să găsesc Fabrica ceva mai plină decât aș fi sperat. Următorii pe scenă aveau să fie Dordeduh, dar am înțeles că în seara de dinainte, la Cluj, fusese invers – cele două trupe-headliner schimbându-și ordinea seară de seară pe parcursul turneului.

La vremea lui, am găsit albumul Dar de duh ca pe o continuare firească a direcției pornite cu Negură Bunget pe Om, însă cu o atmosferă mai greu de pătruns și o abordare sonoră mult mai densă. Live (și interpretată în formulă restrânsă de cvartet, cu două chitare, bass și tobe) muzica parcă se “deschide” și devine mai abordabilă – cu tot cu vocea și instrumentele tradiționale de pe track-uri, care se mai pierdeau din când în când în mixul de ansamblu. Marți seara, Dordeduh ne-au prezentat în întregime primul album – cu piesele într-o ordine puțin diferită – și au făcut-o cu o naturalețe și o căldură pe măsura profesionalismului pe care-l inspiră. Și nu glumesc cu căldura, în Fabrica ziceai că e miezul zilei într-o zi toridă de iulie; din fericire exista la fața locului un minunat sistem de ventilație pe bază de plete pe care trupa de pe scenă îl mai punea în funcțiune din când în când.

A fost un moment scurt – înainte de Zuh – Cu tunetul munților, a doua piesă din set – când puteam să jur că urmau să cânte “Țesarul de lumini” (iar mulțimea începuse de altfel să urle accordingly). Probabil n-a fost decât un scurt trolling din partea lui Sol Faur, dar sper totuși că trupa nu s-a lăsat de tot de compozițiile vechi Negură, chiar dacă deja se fac cinci ani de la “marea schismă”. Oricine s-ar perinda pe-acolo ca frontman n-are cum să aibă gravitas-ul și prezența impunătoare pe care le are Hupogrammos (chiar și atunci când vocea clean îi e înecată în un pic prea mult reverb), retrogradând din păcate statutul NB la unul de trupă de coveruri din punct de vedere al materialelor de până la Om.

La final, Sergio de la tobe ne-a mulțumit tuturor că i-am ascultat rugămintea și nu am fumat în sală. If anything, mie mi-ar fi venit să-i mulțumesc lui.

Vulture Industries îmi sunt feblețe declarată încă de la primul lor concert în România (2010, Labyrinthic Metal Evening, The Silver Church). De atunci i-am mai văzut de încă două ori, cel mai “wow” fiind de departe concertul de anul trecut (Turning Golem la Dark Bombastic Evening 5, Alba Iulia) când trupa a făcut echipă cu Happy Gorilla Dance Company și a pus în scenă un spectacol fascinant bazat pe albumul The Tower. M-aș fi așteptat ca marți în Fabrica să revedem măcar o mică parte (niște proiecții, sau poate niște recuzită) din show-ul de atunci, gândit de altfel pentru promovarea acestui nou album; am primit în schimb un setlist best-of, cu highlight-uri de pe toate cele trei albume, și nu m-am supărat absolut deloc din cauza asta.

Într-o formulă un pic diferită, cu un Tomas Myklebust la tobe care s-a alăturat trupei cât timp Tor Helge Gjengedal e în concediu de paternitate, Vulture Industries au contribuit din plin și ei la alimentarea ventilației stabilimentului. “The Bolted Door” și “This Cursed Flesh” au fost momentele de maxim pentru mine, în timp ce “Blood Don’t Eliogabalus” – bonus track pe The Tower, un hibrid între “Blood Don’t Flow Streamlined”, piesă mai veche a trupei, și ceva inspirație marca Devil Doll – abia acum, live, a reușit să mă convingă. Promit să nu-i mai dau skip de-acum înainte.

The bolted door at the end of the hall will keep our secrets safe.

Bjørnar a stăpânit scena în toate cele aproximativ 80 de minute, așa cum mă și așteptam de la el, însă în același timp eram conștient că poate mult mai mult de atât. Dar na, probabil un concert de turneu cere o dozare specifică a energiei – în toate celelalte trei dăți trupa venise special numai pentru evenimentele respective. Chiar dacă a reușit să-și lase ștreangul la Timișoara unde cântaseră cu două zile înainte, răpind astfel un pic din demența momentului “The Hangman’s Hatch”, tipul și-a intrat repede în rolul de tartor al grupului – rol pe care l-a jucat la perfecție până la final. Un final cu mici probleme tehnice – se bușise ceva pe la track-uri, după toate aparențele – însă destul de glorios, cu tot cu aprecieri la adresa noastră și promisiuni de revedere. Încă mi se topește puțin inima când mai aud pe câte unii de la vreo trupă că România e ca a doua lor casă :)

Superpoze de la concert găsiți aici.

Dojană
Zuh - Cu tunetul munților
Flăcărarii
Cumpăt
E-an-na
Calea roților de foc
Pândarul
Jind de tronuri

The Tower
The Bolted Door
Divine - Appalling
The Hound
The Hangman's Hatch
The Pulse of Bliss
Pills of Conformity
This Cursed Flesh
Blood Don't Eliogabalus
Lost Among Liars
A Path of Infamy

BIS:
Grim Apparitions

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.