Avishai Cohen la Sala Radio: călătorie cu jazz pe fundal

A-068

A venit, a ridicat contrabasul și a început să cânte. Cântă și când nu cântă. Se oprește, protocolar, pentru pauzele dintre piese, dar de fapt lasă impresia că în capul lui muzica continuă fără încetare. Se îndoaie de la spate, se cocoșează, se chircește și se încolăcește în jurul instrumentului ca o anacondă care încearcă să imobilizeze prada.

A-112

Nu e prima oară când îl văd pe Avishai Cohen. Am fost și la primul lui concert de la Sala Radio și am plecat la fel de uluit. Are o carieră impresionantă, începând din capul listei de la colaborările cu Bobby McFerrin, Herbie Hancock sau Chick Corea și continuând cu prolifica evoluție solo. Sunt un mare fan al albumelor sale din perioada 2006 – 2009, de la Continuo, As Is… Live At The Blue Note, Gently Disturbed până la Aurora, pentru că îmi place stilul compozițiilor, dar și pentru prezența oud-lui și a lui Mark Guiliana. Mark este un toboșar demențial pe care nu am avut ocazia să îl văd cu Cohen, ci cu Dhafer Youssef, dar cel mai mult îl prefer pe albumele despre care v-am spus anterior. El este este un factor esențial în sunetul Avishai Cohen Trio din perioada respectivă.

Nitai Hershkovits este pianistul prezent și rândul trecut la București, un tip care parcă nu vrea să deranjeze, dar atunci când îi lași spațiu să se desfășoare poate să ridice sala în picioare. Are un stil foarte bine conturat, iar în timpul momentelor de solo reușește să impună un dans foarte frumos al nuanțelor. În concluzie, un pianist cu un simț foarte bun al spațiului sonor.

A-047

La tobe a fost prezent Daniel Dor, conațional cu Cohen. Cred că dintre cei trei el a fost omul care s-a distrat cel mai mult. Are un mod foarte fain de a face pauze, schimburi ritmice, câteodată ai impresia că pur și simplu încearcă să vadă dacă e în stare să țină pasul. Și îi iese perfect de fiecare dată. Publicul a răspuns foarte bine la aceste provocări, ținând respirația pe fiecare sincopă și pauză.

A-039

A-094

În schimb, chiar de la primul solo, Avishai Cohen mi-a lăsat impresia că nu e foarte intrat în concert, ba chiar puțin neinspirat. S-a dovedit mai târziu că s-a încălzit mai greu, a funcționat ca un motor diesel, dar atunci când a făcut-o a început să cânte cu o naturalețe exuberantă.

Se îndoaie de la spate, se cocoșează, se chircește și se încolăcește în jurul instrumentului ca o anacondă care încearcă să imobilizeze prada.

La primul bis a apărut pe scenă și un microfon de voce. Cu un inconfundabil accent Cohen-esque, acompaniat de un adânc şi îndelung oftat feminin, Avishai a reuşit să schimbe atmosfera şi să o coloreze în cel mai exotic jazz posibil. Publicul a luat parte la închiderea unui cerc imaginar, ca o călătorie care i-a purtat şi teleportat prin toate stările.

A-095

Trebuie neapărat să faceți cumva să ajungeți la un concert Avishai Cohen măcar o dată în viață. Este o combinație ciudată și entuziasmantă de world music, jazz sau rock. Și, până la urmă, lăsând la o parte genurile muzicale care nu sunt decât niște etichete care nu înseamnă mare lucru, un asemenea concert este o experiență de neuitat și o lecție de compoziție și improvizație nebună.

A-120


There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.