Despre Thom Yorke sau cum se mai distribuie muzica în zilele noastre

Ceea ce s-a crezut inițial a fi o iminentă lansare a noului album Radiohead a fost de fapt Tomorrow’s Modern Boxes – cea mai nouă creație solo a frontman-ului trupei, Thom Yorke. Teasing-ul înșelător a început prin câteva declarații ale lui Thom care a confirmat începerea lucrului la un nou album Radiohead, și prin postarea unor fotografii “misterioase” pe contul său de Tumblr.

Misterul a fost elucidat vineri, când Thom Yorke și-a lansat albumul-surpriză, al doilea material discografic după The Eraser din 2006. Dacă ați ascultat creațiile radiohead-iene de la The Eraser încoace, fie ele proiecte solo, comune sau colaborări (vezi supergrupul Atoms For Peace) ați sesizat înclinația din ce în ce mai evidentă către zona electro-experimentală, în detrimentul clasicului sound rock. Așa cum mă așteptam, Tomorrow’s Modern Boxes nu face excepție de la regulă, albumul fiind o colecție de 38 de minute de beat-uri, loop-uri și texturi minimaliste și trippy, cu versuri murmurate și greu de distins. Mie personal mi-a fost greu să scot în evidență vreuna din piese, dar am senzația ca nu asta e ideea – în lumea lui Thom Yorke nu mai există single-uri, nimic comercial, nimic care să încerce să mulțumească publicul. Materialul este un bloc unitar, o “poveste” căreia îi dai play și te imersezi în experiență. Mai departe, cât de mult vibrezi cu ce se aude în boxe e o chestiune pur personală.

Ce aș vrea să semnalez totuși, mai mult decât apariția albumului în sine, este această tendință din ultima vreme a artiștilor mari, în special, de a născoci modalități cât mai inedite de lansare a materialelor noi – incluzând aici și campaniile de teasing. La capitolul ăsta Thom Yorke & co. sunt în avangardă numai dacă ne gândim la felul în care au lansat pe piață albumul In Rainbows din 2007 – au permis la download piesele pe website-ul lor și au lăsat la latitudinea fanilor să stabilească prețul. A fost un pas fără precedent la vremea respectivă, modelul “pay-what-you-want” cu preț ce putea porni de la zero fiind aplicat pentru prima oară pentru un produs muzical. În cazul de față, Thom Yorke a lansat albumul prin intermediul BitTorrent, un serviciu online de download de fișiere (torrente) pe care mulți dintre noi îl asociem cu download-uri ilegale. Albumul totuși nu este gratis, prețul său fiind însă de doar 6 dolari.

Într-un context în care vânzările de albume noi scad semnificativ de la an la an (inclusiv cele digitale, mai nou) iar publicul se îndreaptă tot mai mult către serviciile de streaming online, artiștii se văd obligați să inventeze noi metode prin care să-și maximizeze eficiența lansărilor de albume. De ce se întâmplă asta atâta timp cât avem Deezer, Zonga et co.? Pentru că din serviciile de streaming online artiștii câștigă extrem de puțini bani (cca. 0,007 $ per piesă, în 2013), deci nu se pot baza pe un astfel de model. Se știe deja de protestul lansat anul trecut chiar de Thom Yorke împreună cu Nigel Godrich, producătorul său, prin retragerea compozițiilor lor de pe serviciul de streaming Spotify. Nigel Godrich declara atunci:

The reason is that new artists get paid fuck all with this model. It’s an equation that just doesn’t work.

Și atunci, în mod paradoxal, problema pe care o au artiștii și casele de discuri atunci când lansează ceva nou este cum să limiteze pierderile generate de piraterie și de un model clasic de distribuție care “se duce de râpă”. De câștiguri semnificative din vânzarea de albume noi nu se mai poate vorbi în prezent; cu atât mai puţin în viitor. Revenind la lansarea de vineri, Yorke o numește “un experiment” și speră să revoluționeze modul în care se distribuie muzica:

If it works well it could be an effective way of handing some control of internet commerce back to people who are creating the work.

Eficient sau nu, modelul de mai sus și toate cele încercate până acum (vezi mai recent Beyonce și U2 cu albume lansate exclusiv prin iTunes), dacă dau rezultate, se întâmplă pentru că artiștii sunt mari și au un awareness imens în ochii publicului. Conform unor surse, în primele 24h albumul lui Thom Yorke a avut deja 100.000 de download-uri. Promițător, nu? În plus, să nu uităm că artiștii mari au și varianta salvatoare, de cele mai multe ori, a unor serii de turnee live care le aduc liniștea financiară.

Ce se întâmplă însă cu artiștii mai mici, independenți sau nu, ce șanse mai au ei ca muzica lor să ajungă la mase și să producă câștiguri importante din creații muzicale? Din păcate pentru ei, e deja clar că șansele lor sunt minime și că viitorul nu e prea roz. Sigur, ei beneficiază în mod egal de “avantajele” aduse de tehnologiile online în continuă dezvoltare, iar costurile sunt la fel de mici pentru a fi prezent pe aceleași platforme cu artiștii cunoscuți. Dar, cu excepția cazurilor în care cineva are interes să investească sume importante în promovarea artistului sau a celor în care artistul respectiv născocește ceva viral, multă muzică, de calitate sau nu, va rămâne în anonimatul impus de o industrie ale cărei reguli au fost rescrise total în ultimii 10 ani.

Download Thom Yorke – Tomorrow’s Modern Boxes

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.