Albumele lui douămiișaișpe

2016albumele

JazzyBIT – Horizon

Și pentru că nici un jazz nu vine niciodată singur, haideți să continuăm cu un trio din Timișoara fenomenal. Format din Teodor Pop (pian, claviaturi), Mihai Moldoveanu (bas) și Szabó Csongor-Zsolt (tobe), grupul propune din 2012 încoace o combinație energică de jazz și rock, presărată cu blues, latin și funk.

Un album care îmi place foarte tare, cu compoziții foarte interesante, înregistrat în Budapesta la renumitul studio SuperSize Recording. Uite că se poate să găsim și pe la noi chestii mișto și care să sune bine.

Luați și lăsați-l în fundal. Trei instrumentiști grozavi care propun o muzică sinceră și plină de surprize.


Kevin Morby – Singing Saw

Cu o mare parte din muzica pe care o descopăr periodic iau contact prima oară prin intermediul serialelor și filmelor. Iar când vine vorba de făcut pielea de găină, Bojack Horseman are câteva momente de acest fel în cele mai recente două sezoane. În sfârșitul celui de-al treilea este Nina Simone pe soundtrack, iar în episodul 10 din al doilea este Kevin Morby cu „Parade.

Acest muzician indie-folk-rock-ish scoate, aș spune de nicăieri, unul din cele mai bune albume ale anului. Față de aparițiile anterioare, acesta fiind al treilea material, îl găsim pe Morby un băiat ceva mai matur și conștient de ce are de făcut. Reușește să propună un album mai curat și mai profund care reprezintă următorul pas esențial în cariera acestui tânăr promițător.


Leonard Cohen – You Want It Darker

Este de notorietate că 2016 a fost un an atipic. Deja am început să verific absurd dacă toată lumea de pe albumele astea mai trăiește. Având în vedere ce am mai povestit, la Leonard Cohen povestea sună familiar. Un album scris ca o scrisoare de adio, pe patul de moarte.

La propriu. În urma unor complicații medicale apărute de-a lungul ultimilor ani, Cohen de abia putea să mai stea în picioare. Astfel, You Want It Darker este înregistrat în sufrageria casei sale din Los Angeles. Pentru că ce altceva să faci dacă nu poți să ieși din casă? Tragi niște idei în sufragerie și le trimiți mai departe pe mail. Face sens.

Versuri negre, cu puțin umor, ale unui om care a privit moartea în ochi și a scris despre ce simte în ultimele momente.


Matt Corby – Telluric

Acesta este primul album al lui Matt Corby, un australian de 26 de ani mare fan Jeff Buckley. La 17 ani ajungea în finala Australian Idol. Participarea la concurs a fost o experiență pe care o descrie simplu – „a big fucking mistake”.

După tot felul de piese și LP-uri lansate cu succes, omul se apucă să scrie un album întreg, cum trebuie. Îl termină, nu îi place și renunță. Pur și simplu, nu i-a plăcut cum sună, mai trebuie să lucrez la niște chestii, mă mai gândesc, nu, mulțumesc. Se izolează de lume, se apucă de studiu, ia totul de la 0, își reevaluează viața și se apucă de ceva nou.

Telluric este rezultatul acestui efort care a durat aproape doi ani. A ieșit o chestie foarte mișto, folky acoustic alternativ cu tot felul de voci suprapuse, chitări și linii de pian. Un produs bine lucrat și intim al unui om care a avut curajul să zică lasă, mai trebuie să lucrez, ne vedem mai încolo. De abia aștept să văd cum evoluează, acesta e doar un începutul.



Nu există comentarii

Adaugă-l pe al tău