Sigur ați remarcat trendul ăsta, cu recuperările de pop culture de acum 10, 20, 30 de ani și reinterpretarea în cheie modernă pentru o audiență nouă, fără (mare) contact cu originalele. La Hollywood e super evident, de exemplu – doar anul trecut am avut Mad Max și Star Wars, teoretic un prequel și un sequel dar în aceeași măsură “clean slates” pentru oricine abia ia contact cu respectivele povești. Ați putea zice că în muzică se tot întâmplă asta și sunt de acord – remixuri, preluări și reinterpretări există de când lumea iar acum parcă mai mult ca oricând. Însă sesizați, sper, diferența de nuanță dintre a face o trupă random un cover după “A Dui Doina” și a-i avea pe cei de la Class în persoană pregătindu-și revenirea (I suppose?) prin recontextualizarea superhitului de acum 20 de ani. Nu știu, e cam ca diferența dintre Alien vs Predator și Prometheus.
Noua “A Dui Doina” nu e atât un remix cât o reinterpretare integrală, și din start trebuie să spun, cu riscul de a suna ca un bătrân senil anchilozat în trecut, că floricelele pop folosite în exces pe partea de voce reușesc să facă pierdut mare parte din farmecul incontestabil pe care-l avea originalul. Adică nu știu, am senzația că varianta din ’96 ar avea chiar și acum un impact mai mare decât cea din prezent, pentru niște urechi proaspete. Pe de altă parte și Partizan au reinterpretat “Perfect” acum ceva timp și cei mai nemulțumiți au fost fix fanii Timpuri Noi, așa că judecatul prin comparație e destul de inutil; la urma urmei, Class sunt singurii în măsură să ne spună cum sună piesa lor în 2016.
Pentru prima oară însă piesa asta care-a marcat apăsat muzica nouăzecistă autohtonă are parte și de un videoclip (în 4K!), minunat de simplu conceptual și impecabil executat. Gimnasta Alexandra Piscupescu face o treabă grozavă din interpretarea în mișcări de dans / gimnastică ritmică (dap, clipurile cu coregrafie sunt din nou the latest rage, în caz că ați dormit prin vreo peșteră în ultimii 2, 3 ani), cadrul e fain ales și exploatat (fosta clădire a Bibliotecii Naționale) și trupa însăși are un fel de cameo în propriul clip într-un moment borderline heartwarming. Very nice, bravo celor de la Grolsch / Experimentalist :) Și sper că asta chiar înseamnă o revenire a celor de la Class și nu e doar un exercițiu de nostalgie – mi se pare că ar putea avea ceva tare interesant de spus în peisajul actual.
Probabil va urma soon un editorial / rant despre situația incredibilă în care arguably una dintre cele mai influente și mai active prezențe de pe scena pop autohtonă are în 2016 doar 2 albume disponibile digital dintr-un total de 8. Dar asta e o poveste pentru altădată.
Related Articles