New video: Toulouse Lautrec – AUR | Overground Magazine

Săptămâna trecută am fost martorii a două lansări de videoclipuri din partea a două trupe importante de la noi – una dintre ele este Toulouse Lautrec, iar pe cea de-a doua o găsiți pe site într-un articol-geamăn cu cel de față ;)

“AUR“, scris chiar așa, cu majuscule, este o piesă care te pune pe gânduri prin mesajul ei profund. Cu mine a funcționat din două motive: în primul rând pentru că m-am regăsit undeva în versurile piesei, apoi pentru că nu sunt multe trupe românești care să abordeze subiecte sociale actuale și dureroase la modul inteligent, fără a cădea în derizoriu. Piesa este scurtă, de doar 2 minute și 32 de secunde, și este un apel concis către conștiințe (semi)adormite; mai mult decât atât, este un manifest pentru o uniune sinergică a celor care vor să schimbe ceva într-un loc în care “goana după aur a trezit un balaur” (cu posibilă referire la subiectul Roșia Montană). După primele versuri, confesionale ca tot restul piesei de altfel, refrenul vine rapid și dezarmant de sincer:

Vreau să încerc să intru într-un cerc de forţe de bine, de eroi ca tine
De oameni asemeni, dă semn dacă semeni

Despre piesă mai spun doar că pică la fix într-o campanie electorală demnă de Cartoon Network și, dacă tot ne legăm de momentul ăsta, cred că ar fi putut fi soundtrack-ul unui politician candidat la prezidențiale… inexistent însă în lumea în care trăim.

Videoclipul este simplu, foarte static: practic vorbim de un singur cadru cu o bătrânică stând pe un scaun și singurul motiv pentru care ai vrea să te uiți cu atenție la el este să vezi dacă bătrânica mișcă. Pentru impact sporit al mesajului, versurile piesei se derulează pe ecran, iar asta nu poate fi decât o alegere inspirată.

toulouse lautrec

Despre trupă, din nou cu câteva impresii personale: știu că în ultima perioadă au suferit ceva modificări de componență (sunt 4 membri acum, în loc de 3) și că au renunțat la acele căciuli de blană în favoarea unor căști de jocheu mai puțin incomode (din nou, o alegere inspirată). Am aplecat urechea mai cu atenție la Toulouse Lautrec odată cu piesa “Nu se termină așa“, un alt manifest, inspirat atunci de cauza Radio Guerrilla. Până la acel moment recunosc că nu prea i-am luat în serios, fiind ghidat în alegerea mea de versuri precum “Te spun că ai pistrui pe sâni” sau “Când ești mai tristă îți compun ceva în do”. În fine, totul e bine când… “daaa, nu se termină așa”.