Firma în Control: al treilea început

Sunt vreo 11 ani de când Firma au scos, în 2003, albumul-eveniment La orbire. Realitatea românească era un pic alta atunci – Ion Iliescu era președinte, OTV încă era un fenomen underground, iar prin reviste ca Popcorn și Bravo găseai (și) materiale cu Luna Amară, Omul cu șobolani sau AB4. De fapt întreaga scenă alternativă se găsea într-o perioadă de oarecare efervescență, catalizată probabil și de existența unor bastioane TV precum Atomic (ulterior TV K-lumea) și MCM România (ulterior MTV România) care, surprinzător din perspectiva zilei de azi, chiar făceau programe cu simț de răspundere.

Din această efervescență s-au ridicat și Firma, care au dat un restart serios ideii de “puști care se adună de prin liceu și încep să cânte”. Iată niște puști care s-au adunat de prin liceu și nu doar că începuseră să cânte, dar aveau și o imagine bine pusă la punct și scoseseră albumul cu cel mai “ne-românesc” aer de până la ora aceea. Tot ce a făcut Firma prin La orbire a fost groundbreaking atunci, de la albumul în sine (ce sună încredibil de fresh și acum) la videoclipuri și la coerența imaginii afișate; erau the whole package, super profi și complet conștienți de asta, într-o perioadă formativă în care scena avea mare nevoie de lucruri bine făcute pe care să le ia drept repere.

foto by Năluca (www.naluca.ml)

Undeva, apoi, filmul s-a rupt – suferind de o inconstanță cronică în activitate și în comunicare, probabil și sub imperiul fragmentării găștii inițiale prin plecarea lui Lix, trupa a luat o pauză, a revenit apoi în 2007 cu un al doilea album, Exit, care a negat în multe privințe moștenirea primului, s-a bucurat de un oarecare hype prin participarea la premiile MTV Europe și difuzarea unui single pe VH1, apoi a intrat într-o lungă hibernare – nici măcar proiectul solo anunțat de Rocca pentru aprilie 2011 printr-un trailer și știrea că “părăsește temporar Firma” nu s-a mai concretizat. Finalul lui 2012 ne-a adus în schimb clipul “Copiii cerului”, iar acum două luni trupa a lansat piesa “Puterea”, pregătind încetul cu încetul terenul pentru revederea de joi seara din Club Control.

Firma în 2014 înseamnă Rocca și Erhan, singurii rămași din garda veche, împreună cu Mircea Gabriel la chitară și John Ciurea la tobe. Intrarea pe scenă a băieților a fost făcută cu un strop potrivit de teatru – în fața scenei era o pânză albă, care a fost mai apoi ridicată și smulsă. După destul de mult teasing, inclusiv un intro preînregistrat, începea primul concert Firma la București după mai bine de 5 ani.

foto by www.naluca.ml

Pe ecranul de proiecții din spatele trupei revenea obsesiv poza de pe coperta albumului La orbire, încercându-se parcă prin asta un fel de legitimare; de altfel s-a repetat de mai multe ori, și în interviurile de acum și de către Rocca pe scenă, că viitorul album Firma își va trage cumva sevele din ce făcea trupa pe la începuturi. Lucrul ăsta mă bucură, pe de-o parte. Pe de altă parte, cred că ar fi o greșeală să privim trupa de acum ca pe o continuatoare a celei de atunci – activitatea în toți acești ani a fost mult prea răzleață pentru ca publicul să-și poată face o imagine coerentă despre evoluția artistică a celor implicați, așa că e mai ok pentru toată lumea să nu ne încărcăm cu așteptări de vreun fel. Probabil asta a fost și rădăcina problemei cu Exit.

Pe lângă piese mult așteptate de pe primul album, precum “La orbire”, “Important” sau “Am să uit”, Firma ne-au tratat joi cu (puține) piese de pe Exit – din care nici una nu a fost “Baby Is Crying” – și cu câteva guilty pleasures, în cuvintele folosite de Rocca; preluarea după “Focul” Laurei Stoica a fost un experiment interesant, piesa și trupa de pe scenă potrivindu-se nesperat de bine. Nu același lucru îl pot spune despre “We Will Rock You” care, deși cântată clar din pură plăcere, n-a prea putut fi “vândută” de abordarea blazată a solistului; poate ar fi funcționat la un nivel meta, parodic, dar mă îndoiesc că asta a fost intenția. Și dacă tot am ajuns la Rocca, nu pot spune că sunt un mare fan al atitudinii cu care a cântat o bună parte din piesele de joi, îngânând versurile pe lângă linia melodică de parcă l-ar fi plictisit. Deși trupa e bine închegată (special kudos to John!) și tinde live către sound-ul de pe înregistrări, folosind track-uri, vocea face ca rezultatul să sune mai degrabă ca un jam-session continuu decât ca un efort coerent. Poate e și efectul lipsei de activitate, la urma urmei motoarele trebuie turate un pic pentru rezultate optime, dar cred că “puterea” Firmei se află momentan în studio.

foto by www.naluca.ml

“Te paște” și “Dinți de lapte” (cu al ei climax năucitor) au fost cântate sub formă de medley, introduse de către “Fever” – o altă preluare care nu-i șade rău trupei, deși aș fi preferat să aud piesele în variante de sine stătătoare. Pe lângă piesele noi cunoscute, Copiii cerului și Puterea (aceasta din urmă fiind introdusă de un moment amuzant, în care Rocca nu-și găsea chitara iar cineva din public a urlat “S-a furat mireasa!”), am auzit și două noutăți în premieră, din câte mi-am putut da seama –  “Două suflete” și “Prizonieri de război”. Prin prisma lor pot spune că viitorul album se arată promițător, dar cum spuneam, să așteptăm mai bine să-l vedem în formă desăvârșită :)

Concertul s-a încheiat cu “Jigodie”, o piesă foarte veche și “foarte dragă” trupei, care nu și-a găsit până acum locul pe vreun album. Poate a treia oară e cu noroc? Din seria asta speram de altfel și la “What Is Wrong With You, Boy” dar na, le luăm încetul cu încetul.

Aplauze, mulțumiri, un bis care ne-a readus “Puterea” (deși se mai urlau prin public lucruri precum “Alma”), mulțumiri, la revedere. Încheierea unui concert mult așteptat care până la urmă a livrat ce a promis – revederea cu una dintre cele mai importante trupe autohtone ale anilor 2000, într-o nouă încarnare și cu, hopefully, cel puțin la fel de multă disponibilitate de a lăsa amprente adânci prin muzica românească ca și atunci, în vremurile glorioase ale începutului. Mi-a plăcut în sensul ăsta tricoul de inspirație Game of Thrones purtat de Rocca, cu sigiliul și motto-ul casei Tyrell: Growing strong. Ceea ce le doresc.

Multe poze mișto găsiți aici.

Intro
E cineva acolo
Două suflete (new song)
Nimeni
Focul (Laura Stoica)
Fever / Te paște / Dinți de lapte (medley)
Prizonieri de război (new song)
Am să uit
Copiii cerului
Nu-mi dă pace
Puterea
La orbire
Important
We Will Rock You (Queen)
Jigodie

BIS:
Puterea                

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.