7 trupe est-europene de reţinut de la Budapest Showcase Hub 2020

Budapest Showcase Hub (pe scurt, BuSH) este unul dintre cele mai importante festivaluri de showcase din Europa, ce prezintă an de an cele mai promițătoare exporturi muzicale ale continentului într-un format de concerte la foc automat. Timp de câteva zile, tradițional în luna noiembrie, barurile-ruină din Budapesta sunt luate cu asalt de zeci de artiști europeni cântând în pastile concentrate de câte 30-45 de minute spre deliciul publicului local și al profesioniștilor din industrie, sosiți ca delegați la conferința asociată. E locul perfect pentru a descoperi cele mai noi sunete din locuri la care nu te-ai gândi neapărat – principiu valabil, de altfel, pentru festivalurile de showcase în general (recomand, pe lângă BuSH, să urmăriți și selecțiile de la MENT Ljubljana și bineînțeles autohtonul MMB).

Pentru că anul 2020 a fost rahatul explodat pe care ni-l amintim cu toții, echipa Budapest Showcase Hub a fost nevoită să regândească întregul eveniment în spațiul online (exista și o componentă offline, inclusiv niște concerte pe vaporul A38, dar totul a fost anulat din cauza restricțiilor). Soluția pentru festivalul de showcase a fost una neașteptată – pentru că toată lumea se săturase deja de concerte stream-uite live, cei de la BuSH au ales să facă o serie de video-uri de prezentare, câte unul pentru fiecare artist. E simpatic să lași toate clipurile să ruleze în playlist (le găsiți aici), parcă ar fi o emisiune prăijtă de pe un MTV dintr-o realitate paralelă. Iar unul dintre MC, slovacul Pišta Kráľovič, e super DJ și producător de electro sub numele de FVLCRVM, faceți-vă o favoare și căutați-l.

Până una, alta, iată 7 artiști de sorginte est-europeană care mi-au luat ochii (și urechile) dintre cei prezentați în noiembrie trecut în cadrul BuSH 2020 Online. Pentru că de multe ori ignorăm pe nedrept fix ce se întâmplă în partea noastră de continent (și ne mirăm, foarte entitled, de ce și alții ne ignoră pe noi). Dar ăsta e alt rant pentru altădată – azi, niște muzică; în nicio ordine particulară, nici măcar alfabetică.

Dlina Volny (Belarus)

Post-punk, synthpop și blocuri sovietice. E o întunecime particulară în muzica bielorușilor, o amărăciune urbană, o dezolare modernă cu neoane colorate și fum de țigară și caldarâm rece. Ascultați-i pe larg, au multe fațete, virând atât către punk cât și spre zone downtempo. Albumul Mechty (2018) e un punct bun de plecare. Se face niște muzică fabuloasă în Belarus și Ucraina, și e păcat că schimburile de cultură alternativă contemporană cu zona aia geografică sunt aproape zero. Data viitoare când mai auziți știri seci cu proteste la Minsk și represiunea autorităților, ca să devină mai personal, amintiți-vă că știți o trupă beton de-acolo.

Törzs (Ungaria)

Post-rock cu mult simț de răspundere din Budapesta – au avut și voce odată în istoria lor, dar s-au lăsat odată cu cel de-al treilea album, Tükör. Sound-ul e vast, expansiv, dreamy, cu linii de bas țepene, tone de reverb și compoziții lungi, melodice și uplifting. Albumul ăla al treilea de care ziceam mai devreme a fost înregistrat într-o peșteră, iar sesiunile de înregistrare au fost filmate și există sub formă de concert plin de 42 de minute. De fapt aici voiam să ajung, concertul din peșteră care e filmat de-ți pică fața și sună cam tot pe-acolo. Give it a listen.

Kabloonak (Lituania)

Kabloonak e o trupă lituaniană formată în jurul lui Jonas Narbutas – băiat pe care, muzical vorbind, mi l-aș imagina fără probleme ieșit la o cafea cu Gotye în cârciuma lui Oren Lavie. E o muzică personală, cu mize micuțe dar importante – un fum, un sărut, îndrăgosteli, alienare, o noapte în oraș, telefoane awkward între parteneri. Am găsit o descriere de presă drăguță și foarte potrivită – “a tiny musician, living under your carpet or somewhere in the attic. He makes songs that fit perfectly into your pocket and keep you warm while listening.” Poftim, să aveți când mai vine vreo briză polară, și mai ales dacă vă petreceți iarna în București:

Solo Ansamblis (Lituania)

Muzică electronică cu mood întunecat de după blocurile gri din Vilnius. E foarte variat ce se întâmplă aici – totul pleacă de la baze electro, dar ajunge în direcții foarte diverse, până la dance și post-punk. Rock’n’roll cu sintetizatoare, uneori – tehno de club berlinez întunecat la 4 dimineața alteori. Și sunt a pretty big deal la ei acasă: cântă în lituaniană și fac din asta un selling point, au cântat la niște festivaluri măricele în Lituania, încep încet, încet să pătrundă și în Europa (au făcut parte și din selecția MENT Ljubljana pentru 2019, fix ce vă ziceam) și urmează să aibă un concert pe stadionul de rugby din Vilnius in iunie anul curent. Să le ținem pumnii.

Wckd Nation (Slovenia)

Munți de groove, saxofoane smooth, voci sexy, DE CE NU SUNT CELEBRI DEJA? Muzica lor e un jazz fusion excepțional făcut, balansând de minune abordarea rock’n’roll cu layere bogate ce duc până spre soul și R&B. Ai jura că sunt londonezi get-beget, dar știind ce mică bijuterie cosmopolită e Ljubljana, are sens și așa. Iar partea minunată e că sunt abia la început, s-au lansat cu un single de debut în 2018, au mai scos 5 de atunci și atât, gata. Șase piese scoase cu totul, album la orizont cândva, turneu internațional pus pe pauză din motive de 2020 și aia e, dacă vreți mai mult căutați concerte cu ei pe Youtube (sunt câteva și efectiv rămâi prost de ce se întâmplă acolo).

Lexsoul Dancemachine (Estonia)

Bestiile funk din Tallinn nu lasă pe nimeni să scape nedansat! Sunt niște vibe-uri super oldschool în muzica lor, de la anii ’60 la disco, dar totul sună fresh și contemporan în același timp. Sunt activi din 2013 și totul despre ei e delicios de extravagant și larger than life (pe bune, căutați artwork-urile de la ultimul album și de la ultimul single, sunt ceva fabulos). Și cel mai tare e că pare că they practice what they preach, te uiți la ei și îți crește inima – serios, a venit 2020 cu pandemia și uită-te la ei cum fac piese live trase în izolare, de parcă e cea mai mișto și distractivă chestie.

Šajzerbiterlemon (Serbia)

Punk-rock sârbesc – și cu asta cred că am zis tot ce e necesar. Sună modern, cu seve trase din garage și noise, dar totul e grefat pe o moștenire balcanică cu care n-avem cum să nu rezonăm. Într-un portret făcut de Europavox filozofia lor e descrisă ca “accomplishing a lot by doing less” și e la fix. Minimalist, sincer și nesimțit, abraziv și fără nici o pretenție. Cântă din 2014 și construiesc pe moștenirea altor trupe excelente de care abia acum am auzit – cum ar fi Repetitor. Dacă habar n-aveți de rock-ul ex-iugoslav modern (căci cu niște Bijelo Dugme toți suntem datori, come on), plecați de la Repetitor și Šajzerbiterlemon și n-aveți cum să ajungeți rău.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.