The Notwist în Control: un live act surprinzător!

Deși am spus întotdeauna că muzică bună există practic la infinit și noi nu avem capacitatea de a o cuprinde pe toată, nu mi s-a întâmplat niciodată ca, în intervalul a trei zile, să aflu despre existența unei trupe de care habar nu aveam, să-mi placă foarte tare ce cântă și să o și ascult live.

Vorbesc despre The Notwist, o trupă germană ce se manifestă muzical încă din 1989, are 9 albume la activ și o versatilitate muzicală rar întâlnită. Așa, în teorie, oamenii s-au jucat de-a lungul timpului cu genuri variate, plecând de la heavy metal, trecând prin post-punk și indie rock, mai dark sau mai light, și ajungând, la ultimele albume, la electro și plinkerpop. Da, acesta este un gen muzical, se vrea a fi o combinație de sintetizatoare infecțioase și pop jucăuș. Asta e teoria.

foto: Năluca

foto: Năluca

Lăsând teoria la o parte, în cele două zile pe care le-am avut la dispoziție între descoperirea trupei și concertul ce avea să urmeze, am ascultat și eu ce am putut, pe repede înainte. Sunetul mi-a părut a fi unul liniștit, cald și melancolic. M-a dus nițel cu gândul la Kings of Convenience sau Death Cab for Cutie, formații ce de altfel îmi plac foarte tare. Nu am dat peste niciun live ca să văd ce se întâmplă, dar am fost avertizată de cunoscători că este vorba de ceva deosebit.

Așa că m-am prezentat la Club Control ca o floricică, mi-am pus chiar niște tocuri gândindu-mă că e o seară lejeră, o să stau cuminte să ascult și eventual o să mă bâțâi acolo un pic. Niciodată, dar niciodată, nu am fost ambuscată muzical ca joi seara. Show-ul live al celor de la The Notwist nu are mai nicio legătură cu muzica de ascultat acasă. Se întâmplă atâtea lucruri pe scenă încât aproape că nu poți cuprinde cu urechile complexitatea. Oamenii pornesc de la cântecul de bază și îl disecă și îl amplifică și îl intensifică, făcând niște treceri atât de abrupte că nici nu ai timp să te repliezi. Ziceam de trupele de indie cu care mi se părea mie că se aseamănă. În concert la latura asta se adaugă sonorități IDM similare unor trupe extrem adânc înfipte în zona electronicii, precum Caribou. Sunetele variază într-o asemenea măsură și se schimbă cu o asemenea viteză încât nici nu știi ce te lovește și ești complet absorbit de uraganul acustic ce te învârte. Este un mix absolut fabulos de chitare și sintetizatoare, de rock și electro, de liniște și haos.

foto: Năluca

foto: Năluca

foto: Năluca

Pe scenă e o asemenea aglomerare de instrumente care mai de care, încât nici nu realizezi de unde vin sunetele. De la tobe și chitare la un pick-up, un glockenspiel, clopoței și mai știu eu ce alte jucării, ești permanent surprins de alte și alte variațiuni neașteptate și neașteptat, dar totuși perfect, combinate. Unele piese o iau complet razna, într-un crescendo continuu ce te duce în zone în care nu credeai că poți ajunge la un astfel de concert, de ceea ce presupun doar (pentru că nu mă pricep) că ar fi minimal sau trance. Sau în limbaj de incult al stilului: bumtzi-bumtzi. Culmea este că nu deranjează, ci completează, iar beat-ul este unul complet infecțios. Cum a descris perfect o prietenă fenomenul, The Notwist este trupa care trece într-o secundă de la rock la electro.

foto: Năluca

foto: Năluca

Eu sunt liniștită de fel la cântări, mai puțin atunci când trebuie musai să dau din plete și să mă agit. Uneori trebuie să dau jos ochelarii, de frică să nu zboare de la prea mult scuturat din cap. Joi nu doar că am dat jos ochelarii, dar m-am văzut obligată să mă cobor de pe tocuri, adică, da, să mă descalț în Club Control, ca să mă pot manifesta așa cum o cerea intensitatea muzicii. Despre asemenea nebunie vorbesc!

Abia la bis s-au liniștit puțin lucrurile și mi-au cântat așa mai ca pe disc piesa preferată, “Consequence”. Au cântat-o liniștit, cald și melancolic, și m-am bâțâit pe tocurile mele inoportune. A fost din cu totul alt film decât tot restul concertului și a sunat extrem de bine și așa.

foto: Năluca

foto: Năluca

Nu mi s-a întâmplat niciodată ca, în intervalul a trei zile, să aflu despre existența unei trupe de care habar nu aveam, să-mi placă foarte tare ce cântă, să o și ascult live… și să fiu complet dată pe spate. Niciodată până joi seara, la concertul The Notwist. Ceea ce îmi spune că viața îți rezervă în permanență surprize muzicale, trebuie doar să fii deschis la minte și la urechi.