Balthazar în Club Control: o seară electrizantă!

Pană de curent! Cam așa a început seara de marți din Club Control. Mic moment de panică pentru fanii veniți la concertul Balthazar, pe care îl așteptau de mult și cu nerăbdare, având în vedere că a fost atât de sold-out încât s-a mai programat unul și pentru seara de miercuri.

Din fericire, cu intervenția Enel, a unor generatoare de rezervă și alinierea planetelor muzicale, problema s-a remediat destul de rapid și undeva pe la 21.30 a urcat pe scenă trupa din deschidere, Faces on TV.

Trebuie să recunosc că despre băiatul acesta, pentru că trupa este în fapt un singur om, nu prea știam nimic. Jasper Maekelberg este belgian, atât producător, cât și multi-instrumentist și s-a lansat timid undeva prin 2015. De atunci a fost mai mult omul din spate pentru diverse proiecte printre care și Warhaus, dar anul acesta își lansează primul album, Night Funeral. Asta e teoria. În practică, Jasper a făcut clar impresie, mai ales în rândul domnișoarelor din public. E un tânăr frumușel trebuie să recunosc, dar și o prezență scenică captivantă, iar amestecul de pop și muzică electronică, asezonat cu elemente de funk și trip hop, surprinde foarte plăcut urechea. Au ascultat multe dintre cântecele de pe album și am apreciat polivalențele instrumental vocale timp de vreo oră.

Undeva către 22.30, pe scenă au urcat cei de la Balthazar. Într-un proces cumva invers clasicului, publicul din România a accesat pentru prima dată trupa belgiană în versiunea ei alternativă, cu proiectele solo ale celor doi soliști. Vorbesc despre Warhaus și J. Bernardt, care au descins pe scena aceluiași Club Control anul trecut, la diferență de circa o lună. Au fost două concerte interesante și diferite, despre care am scris aici și aici.

credits: Năluca

Aseară am avut ocazia să vedem toate piesele puse cap la cap, în formula completă a trupei, cu Maarten Devoldere, Jinte Deprez, Simon Casier, Michiel Balcaen și Tijs Delbeke. După un mic hiatus în care Balthazar a rămas în plan secund, belgienii s-au reunit și au copt un nou album, Fever. Al patrulea din discografia trupei și simțitor mai matur, avându-l ca producător chiar pe băiatul din deschidere, s-a ascultat aproape în totalitate cu ocazia cântării. Stilul este la bază același indie-pop, însă se simte că Devolvere și Deprez s-au manifestat cu mai mult curaj și liberate în proiectele individuale și au decis să aducă, în parte, abordarea asta relaxată și jucăușă și înapoi în trupa mamă.

De adus l-au mai adus și pe Tijs Delbeke, care a luat locul lăsat gol de membra inițială a formației, Patricia Vanneste. Contribuția acestuia este binevenită – asta mai ales la vioară, care sună excelent pe Wrong Faces sau Roller Coaster, dar și la trombon în intervenția de pe finalul piesei Grapefruit. Știam deja că e multi-talent și multi-instrument și el, din concertul alter-trupei Warhaus, al cărei membru este.

Vreo oră și jumătate, cât a durat concertul, belgienii ne-au ținut mai tot timpul într-o stare dansantă tare plăcută. Suflul nou și aventuros la care a contribuit și pauza, dar și proiectele adiacente ale membrilor se simte clar în accentele proaspete de funk și R&B, și notele pe alocuri exotice. Devolvere și Deprez au luat rând pe rând locul la microfon și au imprimat un pic din specificul personal pieselor, ce a ieșit fiind totuși un mix compact și bine închegat. Changes ne-a prins într-un ritm ușor infecțios, iar Fever și Entertainment, pe care am obsedat o vreme radiofonic, au intrat excelent și live. Nu puteau să lipsească din setlist nici piese cunoscute de pe albumele mai vechi, ca Bunker și Decency, iar Blood Like Wine a fost clar printre preferatele mele.

După cum se mișca publicul în ritm cu muzica, după aplauzele înfocate și țipetele încântate, aș zice că am avut parte de un concert extrem de reușit. Aș zice chiar, în contextul serii, electrizant!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.