Poate vă amintiți Antimatter de pe vremea cu ex-Anathemistul Duncan Patterson, în perioada urban/ trip-hop de la început sau în cea acustică/ chill de pe superbul Planetary Confinement. Ei bine, poate nu știați că de câțiva ani încoace trupa, cârmuită acum în exclusivitate de Mick Moss, cochetează din ce în ce mai tare cu un sound rock plin, melodic și zgomotos, nostalgic și întunecat. Aproape aș zice că se potrivesc la fix în ceea ce începe să devină “sound-ul Kscope”, acel rock mohorât și complex à la Steven Wilson, Katatonia sau Anathema, numai că Antimatter fac totuși parte din familia Prophecy Productions (unde, de altfel, este semnat și proiectul actual al lui Patterson, Alternative 4). Amuzante sunt căile!
Noul album Antimatter, The Judas Table, a fost lansat la începutul lui octombrie – deși am impresia că auzisem deja părți din el în heavy rotation prin muzica ambientală de la Dark Bombastic Evening de anul ăsta. “Stillborn Empires” e cu siguranță supapa prin care Mick își exorcizează niște decepții sentimentale,
It was a business doing pleasure with you
însă rezultatul e o carte de vizită excepțională pentru a (re)descoperi trupa în acest punct al existenței sale. Ajută mult și partea vizuală absolut stunning; sunt sigur că stilul ăsta de vizualuri inspirate (sau cel puțin popularizate) de True Detective va deveni obositor și derivativ la un moment dat, dar din fericire nu e cazul încă. Muzica e însă partea care takes the cake – în formula ei extinsă și zgomotoasă trupa sună super convingător, iar momentul aproape metal de pe final m-a luat prin surprindere la modul cel mai plăcut. Bonus points pentru vocea gravă a lui Moss, care a rămas la fel de evocativă și de plină de sentiment cum mi-o aminteam de pe albumele de acum mai bine de 10 ani.
Serios, dacă așa arată viitorul “rock-ului atmosferic”, cum îi zicem momentan în lipsă de descrieri mai bune, by all means, sign me up.
Daddy didn’t want you and mommy gave you pain
Now anyone who gets inside is just gonna get the same
Related Articles