Summer Well 2015: Terminaţi cu prostiile!

Summer Well a devenit cu fiecare ediție un brand din ce în ce mai bine ancorat. Asta grație întregii echipe din spatele evenimentului – oameni care își fac treaba cu profesionalism, lucru care se vede atât prin mulțumirea publicului cât și prin cea a artiștilor invitați.

Pentru că nu e chiar cel mai metal festival din București, mulți susțin că Summer Well nu e suficient de atrăgător și e prea hipsteresc. Terminați cu prostiile! E un festival făcut profi, cu muzică bună, unde vin artiști talentați și foarte apreciați în UK și nu numai.

Eu, de exemplu, îmi iau abonamentul early bird de fiecare dată (în ultimii ani de când nu mai cer acreditare) pentru că știu sigur că o să merite. Chiar dacă în line-up-ul final nu vor fi doar nume care să mă facă să dau din coadă, trupele din deschidere sunt întotdeauna interesante și foarte mișto de văzut așa că… nimic de pierdut!

Pe lângă line-up, pachetul cu totul este cel care te tentează să mergi. În 2015 am avut parte de activități secundare recurente (balonul cu aer cald, pop-up cinema), dar și de chestii noi (labirintul Amococo, treasure hunt), iar oamenii au fost mai puțin înghesuiți (grație faptului că nu a mai fost strecurat în line-up vreun mastodont precum Placebo).

Dintre cele 10 nume care au venit la festival, anul ăsta am mers în special pentru două dintre ele: Foals, pe care îi iubesc de când mi i-a arătat un prieten în 2008, și The Wombats, pe care i-am mai văzut la SW când au venit prima dată, dar care iarăși sunt foarte cool. Pe planul doi am mers pentru The Maccabees iar pe planul trei pentru Kasabian – doua trupe care s-au cam dus, după părerea mea, dar care au mers bifate.

Sâmbătă am dansat pe Circa Waves (niste puștani foarte tari), Kwabs (super talentați oamenii) și Maccabees, pe care mi-a facut plăcere să îi reascult, mai ales în variantă live.

The Maccabees

Headlinerii serii au făcut ceva valuri; La Roux, deși nu mai sunt un nume pe val, au fost showmeni și au dat foarte bine pe imagine și pe live, chiar dacă entuziasmul solistei nu prea ne-a onorat cu prezența. La Foals, în schimb, lume multă și foarte mult entuziasm, de ambele părți ale scenei. Au început preponderent cu piese de pe Antidotes (precum “Balloons”, “Olympic Airways”, “Red Sox Puggie”), mai dansante și mai pop-ish (e albumul meu preferat de la ei), pe care s-au apucat să le amestece spre finalul setului cu rockăreală ca lumea (“Inhaler”, “What Went Down”). Cu totul, un show bestial. Au bisat cu “Two Steps, Twice”, asa ca pot spune exquisite.

La Roux

Foals

Duminică am rămas foarte plăcut impresionată de actul din deschidere, Sohn, care mi-a adus aceleași vibe-uri plăcute ca Arms And Sleepers (băieți pe care îi ador). Foxes și Jungle sunt iarăși niște oameni talentați, muzicieni buni, care au făcut pe toată lumea să bată din picioare, să țopăie și să se simtă bine.

Headlinerii ultimei seri au dat-o bine de tot. The Wombats îmi sunt tare pe plac și m-am bucurat să îi revăd, am dansat maxim pe tot setlistul lor, fac atmosferă și au un show care merită văzut. Au amestecat single-urile de pe cel mai nou album, Glitterbug, cu cele de pe Modern Glitch (precedentul), au presărat și hitul cu Joy Division și… pac! Ai obținut un setlist de super spectacol.

The Wombats

Kasabian se vede ca sunt mari și s-au purtat exact ca o trupă mare. Au interacționat cu publicul, au făcut energici, cu lumini și nebunii… dar pe mine nu pot spune că mă mai atinge acum muzica lor. A fost cool “pe vremea ei”.

Încă mai aștept la vreo ediție viitoare Summer Well acele nume anulate pe care îmi doream atât de mult să le vad, precum AlunaGeorge sau Zulu Winter. Și nici dacă revin Mystery Jets nu ma supăr :)

Kasabian

Unele peste altele, felicitări echipei. Ne vedem la anul!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.