duteVINO în Control: o revenire așteptată

Cred că era cam iulie 2010 când am fost la ultimul meu concert duteVINO, în Fabrica, atunci când au cântat împreună cu Sophisticated Lemons. Asta venea după un delicios Mix Night în Control (ăla vechi) când duteVINO au cântat alături de mai multe proiecte-satelit, câteva din ele bucurându-se apoi de ceva recunoaștere în anii ce au urmat (YellLow, Bass Battle), iar asta venea după concertul de la Clubul Țăranului de la lansarea Asociației Paspartu. Ăsta din urmă cred că venea după lansarea de album 0.1 Prototype din același Control vechi, prin decembrie ’09, iar toate veneau după concertul ăla de pe Motoare de prin vara lui ’07 când i-am descoperit întâi și întâi și m-au lăsat atât de plăcut surprins.

M-am speriat și mi-a părut rău atunci când prin toamna lui ’11, după vreun an de pauză, au anunțat că sunt în căutare de vocalistă pentru reluarea activității live; după ce asculți 0.1 Prototype și vezi o dată duteVINO live devine cumva clar că vocea Ancăi contribuie masiv la amprenta unică pe care o are muzica lor, imprimându-i o doză de rafinament, o fermecătoare alură ludică și un strop întotdeauna binevenit de demență. Până la urmă schimbarea anunțată nu a mai avut loc, iar trupa a revenit în lumina reflectoarelor în aproape aceeași formulă la sfârșitul toamnei trecute, când au lansat clipul “Locked Up” – o schimbare de stil care nu  m-a entuziasmat teribil, dar pe care le-o trec în contul faptului că-s simpatici :)

Am ajuns aseară în Control (cel nou, de data asta) la ceva timp după ora 22, iar concertul începuse deja de câteva piese. Well nasol, m-am gândit, dar n-am prea avut vreme să-mi pară rău – probabil ratasem “Airport” și “Ceva Ragga” (zic și eu, n-am văzut setlist-ul) dar la primul acord recunoscut din “Aqua” m-a trecut un un fior atât de mișto încât nu prea mai conta nimic. Îmi fusese atât de dor de oamenii ăștia și, spre marea mea bucurie, nu eram deloc singur.

Așa cum șade bine oricărei trupe cu pauze mari între albume (hello, Blazzaj!), duteVINO suferă și ei de sindromul “piese noi de acum 5+ ani”. Am ascultat în acest sens “Lovely Train” și “Let No Fear”, al cărei nume nu-l știam dar încă de la excelentul riff de bas din intro am recunoscut-o ca fiind Crocko – probabil cea mai energică piesă a trupei, după cum ei înșiși au recunoscut. “Locked Up” în variantă live sună ceva mai puțin din alt film, dar tot mă întreb cum or reuși oamenii ăștia să împace pe următorul album (pe care abia îl aștept) noutățile de demult cu noutățile veritabile. Cel mai probabil la marea artă, nu-mi fac mari probleme, sunt doar curios.

Unele peste altele, cam cea mai tare surpriză a fost când “Equilibrium” – una din favoritele mele de pe 0.1 Prototype, dacă se poate așa ceva – s-a metamorfozat pe final și pe nebănuite într-o excelentă variantă de “Dirty Diana”, smulgând la sfârșit cam un minut de aplauze și urale din partea audienței. De fapt ce zic, după fiecare piesă publicul era parcă pe punctul de a exploda – if anything, duteVINO au avut o primire super-călduroasă aseară, pe deplin meritată de altfel. Mi-a părut rău doar de setlist-ul scurt – cu tot cu ce ratasem, trupa nu cred c-a cântat mai mult de o oră. Perfect valabil pentru un rodaj de line-up (cu noul chitarist Mădălin Catrinescu), o testare de ape și un soi de repetiție cu public, cum fără îndoială a fost concertul de ieri, însă na, nu e de mirare că fanii înverșunați își doreau mai mult.

In any case, pot să spun că aștept cu nerăbdare dățile viitoare care sper că au să vină în curând. Fie și doar pentru că scena românească are nevoie de trupe bune și are cu atât mai multă nevoie de trupe fresh și atipice ca duteVINO. “O muzică lipicioasă, fără sirop dar cu scânteie”, după cum ziceam în cronica făcută pentru 0.1 Prototype acum un car de ani, o muzică pe care le doresc cât mai multor oameni să o descopere.

Gruv on!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.