Indie-pop melodios cu un artist britanic tânăr care a scos un album cu producătorul lui Alt-J? Dan Byron solo în deschidere? Eveniment promovat de InterArtist? Un must go.
Dan Byron solo a fost alegerea perfectă pentru deschiderea lui Sivu. Mi-e greu să scriu despre Dan, din perspectiva mea de apropiată a trupei byron de atâția ani. Am mai încercat și în trecut să scriu despre concertele byron, dar obiectivitatea mă lasă baltă când vine vorba de oameni dragi. A fost ciudat să-l văd pe Dan pe scenă și pe ceilalți membri ai trupei byron prin sală, mai ales într-un loc cum e Colectivul, unde scena e mare și primitoare și setup-ul e perfect pentru concert de trupă. Dar Dan a înlăturat rapid ambiguitatea situaţiei. Îmbrăcat în negru, cu o alură sobră și intimă, s-a așezat în fața scenei pe un scaun, înarmat cu o chitară și un pedalier de efecte. A început cu “Road Trip” în română, iar atmosfera s-a schimbat.
Am ascultat “Road Trip” pe când era doar o schiță în calculatorul lui Dan, acum niște ani buni, iar senzația de aseară a fost de salt în timp, într-o sufragerie de bloc, cu câteva capete numai urechi îndreptate spre boxele din care se scurgea viziunea lui Dan despre pierderea unui prieten drag. Căci despre asta este “Road Trip”. Saltul în timp de la Colectiv nu s-a oprit aici, a continuat cu piese mai vechi de-ale lui Dan, pe care le-a cântat în trecut cu Kumm, Urma sau byron, dar și piese mai noi, de pe Melancolic. Știu că “Morgana” de la Kumm a pus nostalgia pe fețele tuturor celor din jurul meu.
Mi-a plăcut și coverul Bob Dylan, dar și momentul creat mai mult sau mai puțin voluntar când și-a uitat flautul în backstage și a lăsat chitara înregistrată pe looper să cânte, în timp ce el s-a dat jos de pe scenă să-și aducă flautul. Dacă n-a fost voluntar, ar face bine să-l mai folosească – când Dan a plecat de pe scenă oamenii au devenit brusc atenţi şi au ascultat cu mai mult interes ce a urmat.
Trebuie să mărturisesc că Dan a învățat în sfârșit să vorbească cu publicul. Dacă în trecut aveam mereu o strângere de inimă între piese, așteptând următorea „dudă” pe care o va scoate pe gură, am auzit aseară un om cald, sincer și stăpân pe el, care știe să povestească, să apropie publicul și să stârnească interes. Ne-a spus că piesele în varianta pe care am ascultat-o aseară la Colectiv se apropie cel mai mult de schițe (înainte de orchestrație), adică aparent am intrat mai mult decât de obicei în capul său.
Am simțit nevoia de o creștere ceva mai accentuată, de mai multe layere pe looper – inclusiv ceva percuție suprapusă peste chitară (în genul lui Ed Sheeran – pentru cine știe live-urile lui), dar am aflat ulterior că Dan de fapt nu are looper, ci doar un efect de voce pe care îl folosește pe post de looper. Urmează și looperul, e pe lista de cumpărături :)
O oră cu Dan Byron a creat între oamenii din Colectiv intimitatea și energia comună necesară pentru a-l primi pe Sivu cu multă căldură. Iar asta s-a văzut. Sivu a urcat pe scenă în urale, spre surprinderea lui și a lui Lucy, fata care l-a acompaniat la voce/clapă/chitară electrică.
Pe Sivu îl cheamă de fapt James Page, are 26 de ani și provine dintr-un orășel mic de lângă Cambridge, la 100 de km de Londra. Un fel de Pitești :) Care erau șansele să se întâlnească în Colectiv cu un prieten din orașul lui natal? Și chiar n-a fost o înscenare!
Atât timbrul lui deosebit, cu un falsetto care pe mine m-a dus instantaneu cu gândul la James Walsh (vocalistul de la Starsailor) – cu care chiar aduce puțin și la trăsături – cât și compozițiile melodioase și sensibile au creat o stare de nostalgie bună (dacă există așa ceva), potențată de acordurile downtempo în care a fost acompaniat de Lucy. Mi-ar fi plăcut să aud o piesă cântată de Lucy, care are o voce fantastică, dar a preferat să-şi mențină rolul de backing vocalist discret, adăugând amplitudine și savoare pieselor.
Sivu a fost plăcut impresionat de public și nu s-a ferit să ne spună asta de mai multe ori în timpul concertului. Aflat la sfârșitul unui turneu epuizant în cluburi în Anglia, el a mai cântat în Europa – pe la Berlin, Amsterdam, Paris, și chiar în State, dar ne-a mărturisit că încă se simte extrem de nesigur pe publicul lui. Nu știe dacă va fi aclamat sau huiduit, nu știe dacă în sală vor fi 20 sau 500 de oameni. Are și o piesă despre acest sentiment, Can’t Stop Now.
Cei aproape 200 de oameni din Colectiv au fost cu siguranță o surpriză plăcută pentru Lucy și James, deși eu mi-aș fi dorit să văd clubul plin. Relaxat şi cald, lui Sivu a părut să-i placă România și oamenii pe care i-a întâlnit aici. A promis că ne revedem la fEAST în octombrie, la Londra, unde va veni să vadă trupele din România.
Iată și setlistul de ieri seară:
Vă las să ascultați albumul lui Sivu, Something on High, produs de Charlie Andrew (producătorul mai cunoscuților Alt-J), pe care nu l-a avut disponibil de vânzare, dar pe care ne-a încurajat să-l ascultăm pe YouTube sau să-l descărcăm ilegal pe unde îl găsim, pentru că oricum banii din vânzări nu vor ajunge la ei (și ne-a mai spus și că nu se aștepta să fie aclamat pentru asta!).
Albumul e mult diferit de ce am văzut live, are o orchestrație mai amplă, cu mai multe layere de voci, chitare, percuții, cvartet de coarde, trombon și cine mai știe ce. Sivu creează o muzică de stare unde nu contează atât de mult cuvintele, cât sentimentul pe care îl transmite. Poate din cauza asta piesele lui nu prind foarte bine pe radio, o dată ce apuci să asculți o piesă vrei să rămâi în starea respectivă, nu să treci imediat la altceva. Și are o energie bună, chiar dacă e o energie de relaxare. Albumul e în playlistul meu de muzică pentru atunci când nu mă grăbesc nicăieri :).
Mai multe poze de aseară veți găsi cu siguranță pe pagina evenimentului. Ar trebui să apară multe poze, dată fiind armata de vreo 10 fotografi profesioniști (cum nu prea am văzut decât pe la trupe mari sau festivaluri).
Felicitări InterArtist pentru curajul de a aduce artiști fresh. Cred că am putea să susținem mai mult astfel de inițiative. Next on the list: CITIZENS! la Colectiv pe 29 mai 2015. Nu ratați.
[…] Restul articolului poate fi citit pe Overground Magazine aici […]