Mammút în Control: foc și gheaţă din Islanda

18581614_1627115917299019_8990704417234520213_n

Un lucru este cert: pentru cât de micuță este, Islanda se dovedește o sursă inepuizabilă de bunătăți muzicale. Unii artiști au ajuns să aibă un renume internațional, alții nu-s la fel de cunoscuți, dar au cu toții ceva în comun: un sunet aparte, în care se regăsește parcă stranietatea și sălbăticia tărâmurilor natale.

Este și cazul trupei Mammút. Nu la fel de notorii precum Sigur Rós sau Björk, oamenii au totuși în spate un istoric serios, având deja la activ 14 ani de muzică, 3 albume lansate și încă unul pe drum. În turneul de promovare al acestuia din urmă, Kinder Versions, au descins și pe meleagurile mioritice aseară, în Club Control.

Katrína Mogensen, Vilborg Ása Dýradóttir, Alexandra Baldursdóttir, Arnar Pétursson și Andri Bjartur Jakobsson au urcat pe scenă puțin după ora 22. Nici unul dintre cei cinci nu are mai mult de 30 de ani și asta se observă, toți părând niște puștani. Nu același lucru se poate spune și despre muzica lor. Totul este bine închegat, acordurile se îmbină perfect și sunetele curg nestingherite. Ce iese este o combinație interesantă de alternative rock, indie rock și post punk, în care momentele de calm electric se îmbină cu zvâcnirile întunecate și neașteptate.

Katrína Mogensen, solista trupei a fost fără doar și poate atracția principală a serii. De la ținuta extravagantă în care era îmbrăcată – o salopetă țesută cu fire argintii și un frac cu coadă lungă –, ce contrasta cu hainele minimaliste și negre ale celorlați membri, la mișcările ciudate și uneori haotice de dans, la vocea intensă, totul este un ansamblu fascinant. Și-apoi mai cântă și în mare parte în islandeză, deci și de aici ceva mister. Fie că vrea, fie că nu, tânăra se aseamănă destul de mult cu Björk, de la tonalitățile extrem de similare ale vocii, până la felul aparte în care se mișcă pe scenă, la stranietatea și sălbăticia despre care vorbeam la început. Pentru că tânăra Katrína emană un soi de pasiunea interioară nestăvilită. Un soi de gheizer islandez ce bolborosește mocnit și apoi, la un moment dat, explodează.

S-a cântat mai bine de o oră, au fost piese alese de pe mai toate albumele, inclusiv cel ce urmează să apară, iar la final bisul a fost o alegere ușor suprinzătoare, un cover după Cher – Believe. Una peste alta am avut parte de un concert foarte fain, ușor neobișnuit, dar în mod clar plin de energie și emoții intense.


Nu există comentarii

Adaugă-l pe al tău