New video: Draconian – Stellar Tombs

„But you, guys! I wanted to see tits and corsets! What’s this metaphorical artistic shit right here?!”

Esența noului videoclip Draconian extrasă din înțelepciunea comentariilor de pe Youtube :)

Bine, nu e chiar atât de nou clipul, dar e atât de reușit încât trebuie să-l menționez – mai ales că a trecut și topul de metale pe anul 2015 și, dintr-un motiv sau altul, Draconian nu au mai apucat să intre în el cu extrem de reușitul Sovran deși au fost foarte pe-aproape.

Întâi cu clipul. Dacă vă arată oarecum familiar dar nu știți exact să ziceți de ce, probabil e pentru că e semnat de regizorul Bowen Staines, care cu casa lui de producție Don’t Panic Films a mai scos capodopere precum „Fjara” și „Lágnætti” de la Sólstafir. De altfel, sunt destul de sigur că Land Roverul care apare acum în clipul celor de la Draconian ar fi trebuit să apară inițial în „Lágnætti” în locul GAZ-ului sovietic – însă a fost defect atunci pe perioada filmărilor. Oricum ar fi, „Stellar Tombs” arată într-un mare fel și mi se pare un punct de referință apropo de cum se poate prezenta un clip de doom metal în 2016. Pe lângă peisajele absolut fabuloase (Islanda lovește din nou!), „Stellar Tombs” are un întreg concept în spate exprimat prin filmări de arhivă și stock footage de documentar (și niște CGI suuuper fin), toate convergând la un nivel superior. Așa cum am receptat eu lucrurile, e cumva povestea măririi și decăderii rasei umane – de la nașterea tumultoasă a planetei și apariția vieții până în momentul în care noi vom fi reușit să distrugem cam tot ce e de distrus. Vesel și optimist! :)

Altfel, știm deja că Sovran e albumul de debut pentru noua solistă Heike Langhans. Cei la curent cu istoria trupei știu că Heike are inclusiv binecuvântarea fostei soliste Lisa Johansson, ceea ce face cumva ca tranziția să nu fie atât de brutală. În plus, Heike reușește să se muleze de minune pe peisajele sonore create de trupă (în timp ce și trupa, admittedly, parcă și-a mai îndulcit un pic abordarea) iar rezultatul este un replay masiv, în cazul meu. Elegant, băi.

Nu știu sigur ce părere să am despre cadrele de feelgood, miștocăreală și behind the scenes de la final, e minunat să vezi echipa „off the record” distrându-se și fiind oameni normali, dar tot am sentimentul că asta răpește un pic din gravitatea mesajului transmis altminteri.

Sau poate asta era și ideea, să nu ne stea în gât prea tare.

Well deceived are men, the cattle of God.


Nu există comentarii

Adaugă-l pe al tău