Arcuș Trio – Allotropy

unnamed

E sfârșit de octombrie prin București, ajung la Studio, pe Moșilor 95, pe la 11:30 seara direct de pe autostradă. Nu prea îmi vine să mai stau, am condus până la Constanța și înapoi, parcă m-aș duce acasă. Las pe cineva la club, dar hai că intru și eu să văd ce se petrece, nu mult. Se petrece Jam Session #3. La evenimentele astea iese mereu ceva special, fiecare urcă și coboară de pe scenă după cum simte, se cântă la liber. Se cântă bine. Multă lume mișto acolo, îi văd printre alții pe Adi Stoenescu, Tavi Scurtu, Alexandru Arcuș, Marcel Moldovan. Nu apuc mult, stau vreo patru piese și plec.

Ce legătură are seara aceea cu albumul de astăzi? Mi-a redeschis total apetitul de jazz și am decis să urmăresc mai atent ce se petrece în zona asta. Trece ceva vreme, timp în care nu mi-a stat mintea deloc la concerte sau muzică. Fast-forward până în zilele noastre. Văd că e concert Arcuș Trio la Green Hours pe 4 februarie și vreau neapărat să ajung. Concertul a fost absolut teribil de bun, o experiență totală și completă de creație muzicală. Descoper că e un mic preview neoficial al albumului care urmează să fie lansat pe 10 martie la Jazzbook.

12525412_1066688623382745_4498401171236411117_o

Allotropy este albumul de debut al grupului Arcuș Trio, format în 2015 de Alexandru Arcuș împreună cu Adi Stoenescu și Marcel Moldovan. De unde numele? Aparent, allotropy / alotropie se cheamă atunci când un element chimic există în aceeași stare de agregare în mai multe forme care diferă prin proprietăți.

Muzica te introduce într-o atmosferă aparte încă din primele secunde. Este atât de important pentru un astfel de album să te facă să te simți că ești acolo, în fața scenei, să ai impresia că poți să atingi instrumentele. Că e totul live lângă tine.

„Haiku” se joacă cu toate emoțiile, are schimbări și ruperi bruște, zgomot de fundal și formule ritmice pentru toate gusturile. Facem cunoștință pentru prima dată și cu liniile de bass care urmează să marcheze toată experiența până la sfârşit. L-aș numi un jazz urban care ridică ștacheta sus de tot.

„Synkopata”, prin temele de la început, te duce cu gândul la folclor, cum de altfel este cazul în multe momente ale albumului. Se fac schimbări de la un stil la altul, este o călătorie care are pe fundal un super solo la Hammond, dar și un dialog frumos purtat pe accentele de tobe către sfârșitul melodiei.

12525140_1066688733382734_2443739516479510927_o

„Flying Sands (where my love is…)” este piesa unde îl găsim ca invitat la pian pe Albert Tajti. Intri într-o nouă dimensiune, este o poveste simplă construită în sens ascendent, cu un saxofon pătrunzător și o improvizație presărată de Arcuș cu mai multe formule folclorice care completează perfect peisajul. Urmează „Pulse”, punctul culminant al acestui album. Hipnotizanta linie de saxofon este întoarsă pe toate părțile și înconjurată de un solo senzațional făcut la Hammond de Adi Stoenescu. Toată construcția se termină în prim plan cu Marcel Moldovan la tobe. Este o nebunie curată.

Cât de bine sună totul. Terifiant de omogen. În timp ce sunetul este generos și amplu, instrumentiștii se întâlnesc într-un singur punct, totul este concentrat astfel încât tu ca ascultător să nu fii nici un moment pierdut din peisaj. Evident, există „riscul” să iasă totul atât de bine când vorbești despre trei instrumentiști de o asemenea valoare. Fiecare, luat separat, este de nota 10, dar ce te faci când îi pui împreună? Iese un album pe care prima oară trebuie neapărat să îl auziți live ca să înțelegeți de ce sunt așa entuziasmat.

12487265_1066688986716042_6915053218175265411_o

Allotropy conține 10 piese, compozițiile fiind semnate de Alexandru Arcuș și Adi Stoenescu. A fost înregistrat în luna ianuarie a acestui an în studioul Sysound Records din București. În micile discuții pe care le-am avut despre material au apărut inevitabil aspectele studio și scule. Sună atât de bine tocmai pentru că e gândit simplu și old-school, cu o grămadă de efecte analogice. Mai ales că din câte am auzit s-a tras pe o consolă analogică NEVE din ’70, cu orgă Hammond din ’70, tobe din ’70, saxofon din 1946, microfoane vintage. Așa că sincer nu e de ajuns să îți iei un Jaguar din 1970 dacă nu e și full-option, zău.

Mergeți joi la concert. Arcuș Trio este un grup care trebuie văzut live neapărat. Se aventurează în tot felul de combinații muzicale care te țin în priză de la prima până la ultima secundă. Greu de definit, deși nu acesta e scopul. Jazz urban cu elemente folclorice, combinat cu funk și prog-rock. Totul la un loc cu un rezultat unic. Un fusion care te poartă într-o călătorie și uiți pe ce lume trăiești.

8.3
Debutul Arcuș Trio îi propulsează în topul celor mai importante nume din scena românească de jazz

Bile albe

  • Album cu personalitate și adâncime
  • Super instrumentiști ⇒ solo-uri impresionante
  • Sunet care completează perfect muzica
  • Compoziții foarte puternice și diverse

Bile negre

  • Aș fi preferat o concluzie mai puternic accentuată

Nu există comentarii

Adaugă-l pe al tău