Dark Bombastic Evening 2015, ziua 1

11872298_10153595381311908_4445883502820672161_o

Joi ar fi trebuit să fie „ziua 0” în programul Dark Bombastic Evening 6, cu foc de tabără și niște muzică acustică și chill, însă publicul numeros a determinat transformarea acesteia într-o veritabilă zi de festival, cu patru concerte pe scena mare. Nimic mai potrivit – câteva sute de oameni au asistat, mai mult sau mai puțin zgribuliți, la concertele Exit Oz, Darkher, Nebelung și Sangre de Muerdago, într-o cetate Alba Iulia prietenoasă ca întotdeauna – în ciuda amenințărilor meteorologice cu 10 grade și furtuni necontenite.

E fain să vezi cum prinde viață întregul spațiu RYMA în jurul festivalului; când am ajuns ieri după-masă mare parte din logistică încă nu era pusă la punct (de altfel se trăsese curent pentru scenă abia cu câteva ore înainte) iar populația era încă destul de răzleață. Acum, în toiul probelor de sunet pentru cea de-a doua zi, e ușor să te simți la fel de „acasă” ca întotdeauna între zidurile de cărămidă și mesele de lemn din spațiul festivalului. Și, că veni vorba de probe de sunet, azi se anunță o zi mult mai intensă ca ieri, cu blackereală și traforaje – am auzit cel puțin două trupe excelente (dintre care nici una nu era Agalloch) pe care cu siguranță se va da din cap cu spor la ceas de seară. Iar vremea a contrazis prognoza în cel mai minunat fel cu putință, toate ploile alea ajungând din câte înțeleg pe undeva pe la București (sorry about that).

Dar să revenim la ziua de ieri :)

11248948_10153595381571908_5906230650880493675_o

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

Exit Oz, al căror album l-am ascultat pe bucăți pe Bandcamp, s-au dovedit a fi o prezență surprinzător de sultry, bucățile de saxofon și bass-ul învăluitor oferind întregului ansamblu un aer al naibii de sexy. Dintr-un film ușor separat erau părțile cu voce, care funcționau poate la nivel de experiment, dar care au reușit să mă scoată din atmosfera pe care trupa o crease până atunci. Iar la final de tot băieții și-au pornit motoarele psihedelice și au servit niște post-rock reverberant cu chitare foarte convinse, de ca și cum ar fi avut ascunsă în ei înșiși o cu totul altă formație. Foarte fain per ansamblu, dar parcă mi-ar plăcea să rămân cu un feeling ceva mai unitar în urma unui concert. Pe de altă parte, live trupa m-a prins mult mai tare decât a făcut-o pe album, dar voi reveni și la numitul Împământenit cât mai curând pentru o nouă impresie.

11145118_10153595384951908_8323033848445808534_o

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

Senzația serii, pentru mine, a fost duo-ul britanic Darkher. Întregul setup mi-a amintit (și nu numai mie) de Chelsea Wolfe, pe care lately o consum cu o plăcere crescândă – acordurile grele, droney, completate de vocea cristalină și evocativă a solistei Jayn H Wissenberg au creat una dintre cele mai puternice atmosfere pe care le-am experimentat la vreun concert lately. Am simțit ceva rădăcini folk în întreaga poveste, dar totul îmbrăcat într-un înveliș doom și nu fără o anumită doză de magie. De altfel, mi se pare foarte appropriate că pe pagina oficială de Facebook Jayn este trecută la vocals, guitars, production and sorcery. Nimic mai adevărat.

Nebelung și Sangre de Muerdago au cotit seara spre zone acustice mai chill și mai folk, pavând încet calea către focul de tabără de la 12 noaptea. Nebelung au părut scoși mai degrabă dintr-un tărâm fantasy, cu zâne, elfi, prinți și prințese, iar escapada lor dark/folk a încântat foarte multă lume, solistul Stefan Otto fiind vizibil impresionat de primirea avută.

11908759_10153595388851908_6924969593697839647_o

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

În contrapartidă, Sangre de Muerdago au avut mai degrabă un parfum istoric, de legendă, cu povești aduse direct din pădurile din Galicia. Am apreciat că solistul ne mai relata, din când în când, despre sensurile din spatele cuvintelor, ideea din spatele piesei „Adeus meus amigos”, potrivit păstrată pentru final, rămânând cu mine: momentele în care viața ta ajunge la o răscruce și, alegând un drum, lași invariabil în urmă niște oameni pe care nu îi vei mai întâlni niciodată.

Adeus, adeus meus amigos, porque eu xa non voltarei da escuridade.

11228525_10153595389031908_1160320186083855001_o

by Miluță Flueraș | 2ndcurtain.com

După tradiționalul foc de tabără, noaptea a continuat cu party-ul Nightwaves la care mi-ar fi plăcut să stau mai mult, dar al cărui vibe muzical era destul de contrastant cu cel creat de trupele de pe scenă. Am preferat să continui consumul de bere undeva în noaptea răcoroasă, luminată delicat de lumânările aprinse pe zidul cetății. Povestea DBE 2015 era abia la început.

Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi.


Nu există comentarii

Adaugă-l pe al tău