Rockstadt Extreme Fest 2014, ziua 1

1521277_354009388081835_4539045382833962658_n

Ziua 2 Ziua 3

În fine, ziua 1 în măsura în care miercuri putem zice că a fost ziua 0, cu instalat corturi și concerte doar pe scena mică :)

Am revenit la Râșnov după ce abia-l vizitasem la începutul lunii cu ocazia Festivalului de Film Istoric – atunci însă concentrația de tricouri negre pe metru pătrat era mult mai scăzută, fenomen probabil invers proporțional cu media de vârstă. La momentul la care scriu, după un mic dejun acceptabil într-un ceva restaurant/pensiune cu un șef de sală un pic prea răcnitor pentru binele său și al clienților săi, mai am fix o oră și douăzeci de minute ca să ajung înapoi la Main Stage unde Diamonds are Forever vor deschide ziua 2.

by Victor Cristescu | Live Aeons Photography (official photo)

by Victor Cristescu | Live Aeons Photography (official photo)

Când am ajuns în oraș probabil cântau Kultika (cam cel mai mare regret al meu, poate pe lângă The Dignity Complex), iar operațiunea de montare a cortului s-a desfășurat sub auspiciile atmosferei funerare conjurate de către Kistvaen – nu chiar cel mai potrivit soundtrack pentru bătut piroane cu ciocanul cu soarele bătându-ți în cap, dar orișicât.

Prima trupă a zilei de ieri pentru mine a fost așadar Code Red – brașoveni, deathmetaliști, frumos articulați, cu voce și tobe extrem de mișto. Lumea îi urmărea în mare parte de pe petecul de umbră din dreptul cortului de sunet, dar erau câțiva voinici aventurați și în fața scenei, prilej bun pentru a pune în funcțiune din când în când Furtunul (seriously, era o persoană de la Security care stropea periodic cu apă lumea din primele rânduri – an awesome idea, având în vedere că for the most part zona de concert e fix în bătaia soarelui). Au fost urmați de Necrovile, trio albaiulian de brutal death metal zic ei, grindcore/gore ceva zic eu, care aveau grijă să ne reamintească la fiecare două piese că „suntem cei mai fuckin’ tari” și ne îndemnau să intrăm „în fuckin’ circle fuckin’ pit”. În ciuda muzicii pe care o diger greu, băieții au fost simpatici – imaginați-vă o trupă de-asta cu mațe, putrefacție și piese cu titluri ca „Psychedelic Exploitation of (fuckin’) Skulls” îndemnând mulțimea pe un ton blajin să facă „un wall of death pașnic, ca între prieteni”.

by Victor Cristescu | Live Aeons Photography (official photo)

by Victor Cristescu | Live Aeons Photography (official photo)

Apoi s-a petrecut un mic sughiț în program; fiindcă Misery Index aparent nu ajunseseră la locul desfășurării de forțe, locul pe Main Stage le-a fost luat de Targ3t – băieți din Deva care prestează ceva death cu înclinații melodice și mesaj social. Mi-a plăcut show-ul gândit pe care l-au dat, cu sample-uri și proiecții conspiraționiste anti-război și McDonalds. A fost, după spusele lor, printre ultimele concerte de promovare a discului lor de debut, Faceburn (2012), băieții urmând să se apuce de lucruri noi. Fain, all in all, păcat de problemele cu bass-ul de la final care i-au cam împiedicat să aibă parte de un final glorios de concert.

Notă: Nu înțeleg de ce ai chema lumea la „un wall of death bărbătesc”. Gender equality through Satanic methulz!

by Victor Cristescu | Live Aeons Photography (official photo)

by Victor Cristescu | Live Aeons Photography (official photo)

Am descoperit Fleshgod Apocalypse acum câteva luni, când cineva a share-uit pe Facebook clipul lor „The Forsaking”. Am luat imediat la ascultat albumul Agony (2011) și am rămas tare plăcut surprins – un death metal extrem de tehnic, necruțător interpretat, întrepătruns cu ample fragmente simfonice. Ieri pe scena Rockstadt Extreme Fest grupul a avut cu siguranță cea mai maiestuoasă prezență scenică, cu ținute de scenă elegante, o soprană mascată ce îl completa foarte inspirat pe vocalistul principal și un clăpar care cânta la o fuckin’ pianină. Păcat că sunetul nu a fost chiar ce ar fi putut fi – soprana nu se deslușea întotdeauna, clapa se auzea când prea tare, când prea încet, și în general totul părea înăbușit în un pic prea mulți bași. Păcat, căci multe „tehnicalități” (punct forte al trupei) au fost astfel ininteligibile. Still, unul din highlight-urile festivalului și – plăcută surpriză – trupa cu probabil cele mai multe tricouri printre metalhezii de la fața locului.

by Victor Cristescu | Live Aeons Photography (official photo)

by Victor Cristescu | Live Aeons Photography (official photo)

Overheard înainte de concertul Fleshgod între doi metalhezi pletoși: „Băi, e chiar ok vocea la ăștia, pe unele piese chiar nu cântă growl!”

Belphegor au fost o revelație; una din trupele alea oarecum „clasice” de care niciodată nu am reușit să mă apuc așa cum trebuie (mea culpa!), austriecii au sunat clar și hotărât evil. Cu un blackened death în egală măsură rapid și melodic, oamenii au adus în fața scenei câteva dintre cele mai interesante personaje ale zilei de ieri: un grup vesel de bulgari cu drapel care știau toate versurile, un individ care făcea ture cu o cruce întoarsă, un alt individ care ținea ceva ce semăna teribil de bine cu un miruitor extensibil. De revăzut cu plăcere oricând. Trupa, dar nici cu personajele nu mi-era rușine. Ce a fost oarecum ciudat a fost să văd reclame la Coca Cola rulând în paralel pe ecranul din stânga (cel din dreapta decedase) în timp ce pe scenă trupa o dădea cu Lucifer și satane. Trăim vremuri interesante.

Ceea ce ar fi trebuit să fie finalul zilei pe Main Stage a venit sub forma concertului Obituary (alintați și Scobituary, după cum am aflat ieri), care au demonstrat pentru cine mai avea dubii că thrash-ul și death-ul sunt, dacă nu frați, măcar veri primari. Cu cea mai întinsă și mai compactă mulțime în fața scenei, americanii au prestat o oră și un sfert de death cu sunet de cristal, tare și apăsat. O altă trupă pe care n-am ascultat-o îndeajuns ca să pot comenta mai mult decât generalități, dar hey! mai facem și noi niște auto-educație cu ocazia asta. Am aflat că urmează un album nou în octombrie, de pe care ne-au și cântat vreo două piese, iar bisul introdus printr-un extensiv solo de tobe s-a încheiat teribil de nimerit cu „Slowly We Rot”. Le-a plăcut, cică se mai întorc.

by Alex Csiki | Art PhOtO StudiO (official photo)

by Alex Csiki | Art PhOtO StudiO (official photo)

Misery Index, ajunși și ei la fața locului într-un final, au funcționat pe post de „act de închidere” – cu scuze peste scuze pentru întârziere. Au avut în fața scenei cam tot atâta lume cât ar fi avut și dacă erau să cânte la ora stabilită, așa că no problem there; au mai cântat și pe întuneric, un plus mare și gras pentru impresia scenică. Un ceva death cu ceva melodic (jur, explorările astea din jurul death-ului devin din ce în ce mai greu de clasificat), din păcate și ei au avut parte de ceva probleme tehnice care le-au mai tăiat avântul către final.

Fun fact: una dintre ultimele piese cică se chema „Slayers”, dar puteam să jur că solistul urlă „Soooyuuuz! Soooyuuuz!”. #geekjokes

by Schliemann Enoh | Live Aeons Photography (official photo)

by Schliemann Enoh | Live Aeons Photography (official photo)

La finalul finalului, afterparty-ul s-a mutat la scena mică, în cort, unde urmau să cânte Breathelast și Reborn. Ingrată misiune, Obituary fuseseră clar vârful de lance al zilei pentru 68% din cei prezenți, dar cel puțin Breathelast s-au achitat cu brio de ea – circle pit activ și vreo sută și ceva de oameni dând din cap la 3 dimineața e o treabă. Ca o premieră, am auzit în sfârșit piesa „Maluri”, tease-uită și răstease-uită în ultimele luni. Rock! Din păcate, schimbarea de gardă a venit un pic prea târziu pentru cei de la Reborn, care au cântat corect dar cam nememorabil pentru un cort aproape gol, dar riscurile meseriei, I guess.

Și a fost seară și a fost dimineață – ziua întâi.

Stray observations:

  1. Dacă știe cineva vreun wifi decent sau o zonă în care să prind și eu 3G pe-aici să-mi zică și mie;
  2. Tricouri cu The Dignity Complex prin mulțime, wow!
  3. Am surprins niște binevenite piese Tool, The Ocean sau Amorphis prin muzica din pauze;
  4. Poți fără probleme să-ți fixezi ora la ceas în funcție de programul concertelor (și respectarea acestuia).
Intro: Temptation
The Hypocrisy
Minotaur (The Wrath of Poseidon)
The Deceit
The Violation
Pathfinder
Requiem In Si Minore
Kingborn
The Egoism
Elegy
The Forsaking
In Blood - Devour This Sanctity
Gasmask Terror
Conjuring the Dead
Justine: Soaked In Blood
Lucifer Incestus
Belphegor: Hell's Ambassador
Bondage Goat Zombie
Stinkupuss
Intoxicated
Bloodsoaked
Gates to Hell
Infected
Visions In My Head
Violence
Chopped In Half
Turned Inside Out
Body Bag
Back to One
Killing Time
The End Complete
Dead Silence

BIS:
Inked In Blood
I'm In Pain
Slowly We Rot

Nu există comentarii

Adaugă-l pe al tău